Istoria deportării sașilor din Transilvania în lagărele sovietice, tema unei noi cărți ce va fi lansată la Sibiu

Miercuri, 10 august 2022, ora 18, Sala Oglinzilor din cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România (str. General Magheru, nr. 3) va găzdui lansarea noului volum semnat de dr. Irmgard Sedler, Skoro damoi! Speranță și disperare. Deportarea sașilor din Transilvania în lagărele sovietice de muncă, 1945-1949, Ed. Honterus, 2022. Evenimentul este organizat de Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Asociația culturală Octavian Smigelschi, Forumul Democrat al Germanilor și Editura Honterus din Sibiu.

"Skoro damoi" este afirmația mereu repetată despre iminenta întoarcere acasă a celor deportați din Transilvania în lagărele de muncă rusești ce a fost inițial condensată în comunitățile de lagăre din Donbass, Urali și Siberia într-o cifră de speranță mobilizatoare și de susținere a vieții, pentru ca mai apoi, când a fost demascată ca zvon propagandistic despre întoarcerea acasă, să se transforme într-o expresie a dezamăgirii, resemnării și chiar a disperării. Cu acest titlu din sfera emoționalului, expoziția se referă doar la un singur aspect principal în contextul celor trei niveluri importante de prezentare – evenimentul deportării trăit subiectiv, așa cum este el confruntat de vizitator din jurnalele originale, din reconstituirea în memorie în interviuri, din numeroasele scrisori și fotografii din lagăre în procesarea muzeală. Faptele istorice formează linia directoare la un al doilea nivel de prezentare. Acestea sunt evenimentele cronologice legate de deportarea bărbaților și femeilor transilvăneni sași în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică, ca urmare a consecințelor celui de-al Doilea Război Mondial. Acestea sunt integrate în condițiile economice și politice ale vieții din societatea rusă postbelică, care, la rândul ei, a fost marcată de distrugerile cauzate de invazia germană, de epurările staliniste și de proasta gestionare bolșevică, cu foamete și represalii masive. Adunarea și deportarea forțată a sașilor transilvăneni în Uniunea Sovietică în perioada 1945-1949 a făcut parte din măsurile de reparații de război mult mai ample ale Rusiei, care au vizat întreaga populație de etnie germană din cele cinci state est-europene care au intrat sub controlul militar rusesc după cel de-al Doilea Război Mondial.

Doamna dr. Irmgard Sedler, autoarea volumului afirmă: ,,Esențial este faptul că flash-urile asupra acestui fenomen foarte complex surprins în cartea de față – deportarea etnicilor germani în Uniunea Sovietică 1945-1949 – pornește întotdeauna de la obiect. Volumul cuprinde cercetarea de arhivă, interviuri, scrisori din lagăre, fotografii care ilustrează viața de zi cu zi în lagăr, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, lucrul în mină, moartea, dar și contactele cu populația civilă rusească, transportul forțat al bolnavilor în zona sovietică din Germania și de acolo trecerea, de multe ori frauduloasă, a graniței a celor care doreau să se întoarcă acasă. M-am folosit de fotografie ca fiind interpusă între realitatea de acolo și conștiința celui care rămâne. ”

Alexandru Constantin Chituță, organizatorul evenimentului a declarat: ,,Volumul se identifică cu cercetarea începută încă din anii 1980 ce a avut ca scop constituirea noii colecții a Muzeului Transilvănean din Gundelsheim, în ultimii ani completată cu încă peste 100 de piese. Volumul Speranță și disperare, a apărut anul trecut în Germania în cadrul expoziției cu același nume ce a avut loc la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Grație ajutorului oferit din partea Forumului Democrat al Germanilor din România, volumul tipărit în prima ediție în limba germană, a fost tradus la Sibiu de doamna Ruxandra Stănescu, iar acum avem bucuria ca acesta să fie tipărit și în limba română. Editat în condiții grafice excelente, cele peste 300 pagini ce cuprind texte, mărturii, memorii, fotografii, ilustrează coșmarul deportării în regiunile miniere din Bazinul Doneț, Urali și Siberia de Vest începând cu 13 ianuarie, a peste 70.000 de cetățeni români de etnie germană, din care peste 30.000 sași transilvăneni dintre care aproximativ 12% au murit de foame și epuizare. Din punctul de vedere al celor deportați, recrutarea care a avut loc în cele din urmă cu numeroase atacuri și experiențe umane la limită,  a devenit un moment cheie al deportării, care cu greu a putut fi depășit din punctul de vedere al trăirii dramatice. Pentru mulți dintre deportați și copiii lor, momentul în care și-au văzut mama smulsă din mijlocul lor a rămas până în prezent momentul esențial și declanșator emoțional al amintirilor. Această amintire adesea ghidează fluxul narațiunii. Acest lucru este des menționat în interviurile cu cei afectați, în jurnalele și amintirile deportaților. Povara emoțională că nu ne-am luat rămas bun de la copiii și părinții noștri, cum menționa M.E. din Nocrich, transformă imaginea tăcută din amintire într-un simbol al doliului și al pierderii.”

Tirajul volumului tipărit în anul 2021 în limba germană și apărut în Germania Skoro damoi – Hoffnung und Verzweiflung…: Siebenbürger Sachsen in sowjetischen Arbeitslagern 1945 – 1949 s-a epuizat într-un timp foarte scurt. Cu sprijinul Formului Democrat al Germanilor din România, volumul apărut acum la Sibiu, tradus în limba română a fost finanțat de Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României.