Ca să nu se plictisească de una singură e-Factura, guvernanții au decis să-i aducă în ajutor e-TVA, o măsură fiscală vehement contestată de antreprenori și contabili. După bulibășeala iscată de implementarea pe genunchi a programului e-Factura, oamenii se tem (pe bună dreptate) că e-TVA ar putea pune umărul la creșterea haosului din domeniul fiscal. Au fost identificate o serie de inadvertențe, disfuncționalități, cei care urmează să se lovească de această procedură anunțând vremuri de mare tulburare. Firește, ca de obicei, părerile antreprenorilor, contabililor, adică ale celor ce pătimesc din cauza bâjbâielii guvernanților, nu au fost luate în seamă. Teoretic, e-TVA e un instrument de luptă împotriva evaziunii fiscale. Practic, e o nouă bătaie de cap și o măsură luată pe genunchi pe care analiștii și specialiștii din domeniul financiar au demontat-o cu argumente greu de contestat. Mai mult, de pe margine se aud voci nemulțumite ce reclamă faptul că statul va avea controlul absolut asupra tranzacțiilor făcute de români. Mimarea luptei cu evaziunea fiscală duce la punerea în practică a unor idei năstrușnice care blochează, de multe ori, activitatea agenților economici.

În realitate, evaziunea fiscală își vede bine-mersi de drum, ponoasele fiind trase tot de întreprinzătorii mici și mijlocii care își plătesc cinstit obligațiile către bugetul statului. Guvernanții nu renunță la a da cu biciul taman în cei ce trag la căruța economiei naționale, lovindu-i usturător cu amatorismul pe care-l etalează în fiece zi. S-a vorbit despre acțiuni de protest ale IMM, însă unitatea în astfel de situații s-a dovedit mereu plăpândă, așa că după câteva nemulțumiri molfăite în tăcere, destinatarii acestui nou experiment își vor duce resemnați crucea exasperării.

S-a spus că se dorește debirocratizarea instituțiilor, a fost aruncat pe pustie dosarul cu șină, dar hârțogăria excesivă continuă să domnească în instituțiile publice. Și pentru că acest talmeș-balmeș nu e suficient, avem parte și de un simulacru de digitalizare, o încercare de a ne da armăsari din postura de gloabe incapabile de trap.

Așadar, chinuiți de măsuri neproductive, birocrație excesivă și digitalizare șchiopătândă, cei ce țin în spate economia României simt, și mai puternic, gustul amar al batjocurii scuipate de un stat ce nu vede în contribuabil un partener, ci un iobag asupra căruia are drepturi depline. Dar, asta e, nu e fraier cine încearcă, ci doar cine acceptă.