Foto: Răzvan NEGRU
A fost odată ca niciodată o perioadă foarte interesantă în istoria Statelor Unite. A durat între 1921 și 1933. S-a numit perioada prohibiției, când producerea și vânzarea de băuturi alcoolice (inclusiv bere, dar cu ceva amendamente la vin și cidru) a fost interzisă prin lege. Intenția, ca la orice interdicție, era una aparent benefică. Alcoolismul era extrem de răspândit în State și făcea ravagii printre cetățeni, sau cel puțin așa considerau niște asociații puriste setate pe interziceri. În ciuda logicii și a avertismentelor privind consecințele, măsura a fost pusă în aplicare.
Deci timp de peste zece ani, la americani nu cârciumă, nu bar, nu „saloon”, nu restaurant, nu „cu ce să vă servim?”; nu mers la colț să iei o sticlă de ceva tărie, nu făcut băuturi „home made”.
Deși oficial măsura era promovată ca având impact pozitiv în teren, ea a generat de fapt o reacție adversă uluitoare, dar normală atunci când nu mai permiți ceva. Conform ideii că un copil face fix ce să îi spui să nu facă, în cazul prohibiției, lumea, în loc să se lase, s-a apucat vajnic de băut, chiar și cei neinteresați până atunci în sportul ăsta. Deci a crescut cererea. Oferta a fost și ea, pe cât s-a putut. Distilerii ilegale, băuturi contrafăcute sau chiar toxice, magazine cu aer respectabil care de fapt erau fațadă pentru cârciumi camuflate. Plus apariția în lumina reflectoarelor, a uneia dintre cele mai populare imagini a Americii: gangsterul. Care a găsit, ca un bun om de afaceri ce era, o oportunitate de a acoperi o cerere. Era de fapt un producător, distribuitor și vânzător de alcool. Totul cât se poate de ilegal, fără taxe, fără accize. Și greu de înhățat datorită relațiilor sale destul de suspuse. Erau așa de piloși încât a fost nevoie de o structură specială, numită „Cei de neatins” („Untouchables”) ca să îi mai domolească, iar Capone a făcut pușcărie doar pentru evaziune fiscală, dacă nu mă înșel.
Morala este că, dacă interzici ceva, riști ca acel ceva să bubuie mai tare, dar în subsol. Hai să ne amintim (cine își mai amintește) de pokerele și alte jocuri jucate pe bani, chiar și de unele VIP-uri sibiene ale vremii, în locuri „discrete”. Sau de fumatul în WC-ul școlii ori casele scărilor din spitale. Sau de sticluța de tărie de la ora 10 din fabricile unde Decretul 400 era în floare și aplicabil.
Așa zic că e și cu „păcănelele” acestea și cu interzicerea lor. Nu le iau apărarea, nici nu am călcat vreodată acolo, dar hai să recunoaștem că nimeni nu v-a tras de mânecă să intrați ca să spargeți salariul sau banii de piață acolo, ci ați intrat prin voința proprie. A, da, știu, minorii. Minorii nu au acces, iar dacă au acces, nu e legal și dacă nu e legal, se pot lua măsuri.
Plus că, din câte cunoștințe avem noi, jucatul ăsta este un viciu, o dependență. Care nu se tratează așa, cu foarfeca, ci trebuie lucrat foarte mult ca să scapi de el.
Avem deci două aspecte pe care nu trebuie să fii marele psiholog să îți dai seama. Un aspect: ce e interzis, atrage. Al doilea: o dependență nu o interzici, ci o tratezi.
Ia să vedem care vor fi alternativele. Prima ar fi migrarea în online. Unde accesul este mult mai ușor și mai comod. A doua, pentru cei dornici să trăiască așa, pe viu, nu din tastatură, e riscul să apară iar locurile acelea unde băgai un pokeraș așa, neoficial. Deci riscul de a dezvolta în „subsol” ceea ce era înainte legal.
Ce nu am învățat din lecția prohibiției din America anilor ’20 este că orice interdicție te provoacă să o încalci. Aia e.
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ovidiu BOICA
dumitru drag, ce nu vrei tu sa intelegi este faptul ca personajele care isi joaca acolo banii ‘atin’ calea copiilor care ies din scoala pentru a le cere bani. de aceea trebuie interzise in oras si nu tolerate!. eu de pilda nu as avea nimic impotriva sa se construiasca de la zero un orasel, un fel de las vegas mioritic al jocurilor de noroc si unde sa se ingroape in propria mizerie personajele mai sus amintite si cei care aduc aceste jocuri si le pun in functiune si cei care le folosesc.