"Înţeleptul nu stă să se plângă…”

Trăim vremuri tulburi, dar aşa a fost lumea dintotdeauna: ba cu molime, ba cu cutremure, ba cu tsunami, ba cu incendii devastatoare, ba cu inundaţii, ca să nu mai spun de războaie, pe care le-am lăsat la urmă fiindcă de astea au fost non stop, mai mari sau mai mici, prin toate colţurile lumii. Unora nu le-am dat atenţie deosebită – în Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, Siria, Egipt, Israel – fiindcă au fost departe şi noi ne vedeam de neca­zurile noastre, dar acum, când mirosul de praf de puşcă ne intră în case, parcă nu mai suntem atât de relaxaţi, ba unii, mai slabi de înger, au intrat chiar în panică şi văicăreală de babe habotnice. Ca să dezvoltăm subiectul, iată câteva panseuri "de sezon": "Înţeleptul nu stă să se plângă, se apucă vesel de treabă ca să îndrepte ce-i rău (W.Shakespeare); Nu poţi schimba nimic peste noapte dar poţi schimba acum obiceiurile nefaste care îţi aduc suferinţa (Diana Pârje); Nu îţi poţi alege un alt trecut, însă poţi să decizi să nu mai permiţi ca trecutul să te definească. Încetează să te mai victimizezi, începe să trăieşti (Ursula Sandnere); Recunoştinţa e bogăţie, văicăreala, sărăcie (Doris Day); Văicăreala se concentrează pe un trecut pe care nu-l poţi schimba. Te face să răscoleşti prin gunoiul de ieri, căutând dovezi despre "cine a făcut", şi "când", şi "de ce", în timp ce prezentul îţi scapă printre degete fără roade (Romano Battaglia) "Prin unele zone ale ţării, nordul Moldovei, fundul Olteniei, cred că mai există şi în zilele noastre bocitoare "profesioniste", dar avem şi pe la noi plângăcioşi "amatori" care prevăd Sibiul bombardat de ruşi! * Ca şi pe timpul nazismului, când Hitler a dorit să-i lichideze pe toţi evreii, dar n-a reuşit decât pe o parte, cu cei săraci, fiindcă barosanii au ştiut să plece din timp şi să-şi pună averile la adăpost, acum, în Ucraina suferă cei amărâţi, bombardaţi, înfometaţi, nu protipendada, oligarhii, de care se face atâta caz. Tot aşa, sancţiunile economice impuse Rusiei de membrii NATO şi UE, lovesc în ruşii de rând, nu în nomenclatură, nu în armată, nu în miliardarii stabiliţi prin te miri ce paradisuri fiscale. Tot un fel de holocaust…mai voalat. * După ce l-au umplut de fecale pe "actorul de comedie" Volodimir Zelenski, de când a ajuns preşedintele Ucrainei până mai ieri, acum toţi analiştii şi guriştii îi aduc osanale "eroului" care îi rezistă voiniceşte "tizului" rus. Aşa se face istoria: din petice. * "Am câştigat mult de când mi-am cumpărat un canar bun, căci în loc să plec din casă pentru a juca la cărţi sau să umblu după alte distracţii, stau acasă şi mă distrez perfect, ascultând cântecile plăcute ale canarului ce l-am cumpărat de la depozitul de canari din Harz’’ (Louis Leop. Rusch, Bucureşti, strada Carol No.42, etagiul I). Din ziarul Adevărul de vineri 23 decembrie 1901. Ar trebui să urmez exemplul acestui domn, ca să nu mai pierd bani şi timp pe terasa Frieda. Necazul e că pe mine canarii şi sticleţii mă enervează încă de când eram elev şi mă trimitea profesorul Cristinoiu la frizeria lui Britt să mă tundă zero, în trilurile acestor sâcâitoare păsări de colivie. * Psihologul Că­tălina Dumitrescu zice că noi, românii, "suntem un popor de oameni răniţi, neglijaţi emoţional, insuficient iubiţi şi profund neapreciaţi." Eu, dimpotrivă, aş spune că suntem un "neam de traistă", superficiali, ocolind munca pe cât posibil, înclinaţi spre petreceri, cu lăutari, mâncare şi băutură peste limite. I-adevărat că nu-s psiholog, ci …consumator!