S-a făcut mare zarvă când primului om i s-a înlocuit inima lui obosită cu a unui porc tănăr şi vânjos, iar corpul lui a acceptat-o. Operaţia a fost considerată un succes, numai că satisfacţia medicilor şi a pacientului n-a durat decât două luni, acesta murind recent. Cei care au dat ştirea au omis să ne spună dacă a fost un infarct! Se pare că, deo­camdată, transplantul respectiv rămâne la stadiul de experiment. n Aţi ştiut că există un dicţionar, Le langage des fleurs (limbajul florilor)? Conform acestuia, trandafirul roşu simbolizează dragostea pasională, cel alb, dragostea inocentă, cel galben, gelozia în dragoste; narcisa – iubirea neîmplinită; macul – amintirea; gălbenelele – cruzimea şi chiar moartea… Nu cred în aşa ceva, cum nu cred în dicţionarul viselor şi în superstiţii. (Calc în căcaţii câinilor vecinelor de stradă de ani întregi şi încă n-am avut noroc să câştig la 6 din 49!) n De-o vreme a fost reluată nebunia înarmării unor ţări care au jurat că nu vor mai irosi bani pentru aşa ceva. Exemple: Ger­mania şi… România, ţara noastră nemaiavând o armată credibilă şi competitivă, bazându-se doar pe "umbrela NATO". lohannis, în marea lui slugărnicie faţă de americani, a anunţat că măreşte bugetul destinat înarmării. O tâmpenie, bani cheltuiţi aiurea, care ar putea fi folosiţi pentru sănătate, învăţământ, cultură, agricultură, pentru orice altceva decât pentru înarmare, cumpă­rând tot felul de gioarse second hand. (Mă gândesc de acum cu nelinişte la viitoarele alegeri pentru funcţia de preşedinte!) n În revista Dilema veche, un supliment este dedicat "feminităţii şi feminismului". Iată nişte titluri: Feminitatea în pericol, Femeile nu sunt egale cu bărbaţii, Ce înseam­nă să fii femeie?, Femeie? Băr­bat? Vive la difference! etc. Păi, nepoţii şi nepoatele moşului, să vă dau eu vorbe de duh pe această temă: "Feminismul este noţiunea radicală conform căreia femeile sunt fiinţe umane (Cheris Kramarae); Dacă toţi bărbaţii se nasc liberi, cum se face că toate femeile se nasc sclave? (Mary Astell); Urăsc bărbaţii care se tem de puterea femeilor (Anais Nin); Nimeni nu este mai arogant, mai agresiv sau dispreţuitor faţă de femei decât bărbatul neliniştit de virilitatea lui (Simone de Beauvoir)" Corect! Şi, o cugetare de-a mea: Fără femei, viaţa n-ar avea niciun farmec. n Într-un loc, în cartea "Miracol şi catastrofă", apărută de curând, ex-sibianul român, evreul Andrei Codrescu, stabilit în America, îl face varză pe Mircea Eliade, intelectual cum puţini a dat România în secolul trecut. Citez un pasaj edificator şi nedrept: "Eliade s-a înscris într-o ideologie trufaşă şi sinistră care a fetişizat puterea, ura rasială şi războiul. Eliade s-a simţit bine în mijlocul unei beţii colective care a ridicat agresivitatea şi mitocănia la rang de filozofie. A participat activ – prin academi­zarea folclorului religios – la legitimarea şi susţinerea ideii de superioritate rasială. (…) Nu vreau să-l psihanalizez pe Eliade pentru că nu merită (…)". Nu ştiu ce şi cine l-a îmboldit pe fostul Andrei Perlmutter să îl dezgroape, după atâţia ani, pe Mircea Eliade şi 
să-i maculeze biografia în loc să-i aprecieze opera. O vorbă româ­nească sună aşa: înnegrind pe altul nu te albeşti pe tine. Se pare că, devenind cetăţean american, fostul absolvent al Liceului "Gh. Lazăr" a uitat tot ce-a învăţat aici.