Nu știu cât de interesați sunt americanii de întorsătura lui Joe Biden, dar în România, ați văzut, subiectul le livrează liniște și neliniște multora. Ne desparte o gârlă ceva mai mare de SUA, dar asta nu ne împiedică să ne transformăm, fie și pentru câteva minute, în analiști de cartier, să șuierăm sentințe legate de soarta omenirii, după isprăvirea alegerilor de peste Ocean.

Jurnaliștii trag și de subiectul ăsta, încercând să ne explice cât și în ce fel ne va afecta victoria uneia sau alteia dintre tabere. Sincer să fiu, nu știu dacă ne va influența în vreun fel, am trăit cu președinți din tabăra democraților și a republicanilor, la Casa Albă, iar pentru noi, muritorii de rând, n-a fost vreo schimbare sesizabilă. Am fost în SUA și pe vremea lui Obama și a lui Trump și nu am resimțit vreo deosebire. Diferențele sunt consemnate la alt nivel.

Ceea ce ne-a reținut atenția a fost, din nou, tsunami-ul de mirare provocat de anunțul  retragerii din campanie a lui Joe Biden. N-aș crede prea mult în caracterul întâmplător al acestei decizii. S-a vorbit mult despre rateurile președintelui SUA din ultima perioadă, însă Biden nu dă semne de ieri, de azi, are totuși o vârstă. Bătrânețea sau problemele medicale nu trebuie să fie motive de ironie, de atacuri sub centură, de reproș, pentru că timpul și erodarea fizică nu iartă pe nimeni.  Președintele Joe Biden a dat, de ceva vreme, semne de îmbătrânire. Așa că, e greu de crezut că cei din jurul său au vorbit serios atunci când l-au propus pentru încă patru ani în fruntea SUA. 

Să nu uităm că aparatele politice de acolo sunt foarte sofisticate, nu iau decizii la plezneală, ca pe malurile Dâmboviței, așa cum fac ai noștri când anunță candidaturi și se răzgândesc după câteva zile. E posibil ca retragerea lui Biden să fi fost o strategie minuțios plănuită, în contextul transformărilor globale și al evoluției politice din mai toată lumea. 

Cei care își etalează uimirea, de la masa cârciumii până la fețele înalte din politichie, par ușor deconectați de la ceea ce se întâmplă în jur, dacă mirările lor sunt cu adevărat sincere. Mutarea era previzibilă încă din momentul în care ascensiunea lui Trump începuse să se contureze. Totuși, strategia (dacă vorbim, într-adevăr despre o strategie) e cam subțire pentru ceea ce am fi așteptat de la niște ași ai scenariilor planetare. Încă o dată constatăm cât de mult s-a coborât ștacheta, chiar și în materie de șah politic.