În 15 ianuarie vuiește poezia, din 16 încolo, maneaua!

Acasa >

Articol

Iar a fost Ziua Culturii Naționale, iar s-au trezit din amorțire urmașii culturnicilor, eliberând în văzduh discursuri lemnoase și recitaluri stridente. După un an în care i-a durut în dezacord de cultura națională, au ieșit să puncteze în 15 ianuarie doar, doar s-or face remarcați și or mai adăuga oarece activități în dările de seamă. Da, a evoca literatura, muzica, pictura ori sculptura românilor, fie și într-o singură zi, e mai mult decât nimic, dar Ziua Culturii Naționale riscă să devină ziua ipocriziei naționale. Nu demult s-au prăpădit Eugen Simion și D.R. Popescu, personalități care au lăsat ceva în urma lor, marcând decenii de literatură, iar vestea morții lor abia dacă s-a făcut auzită în presă. Când interlopi cu notorietate de neînțeles într-o societate zdravănă la cap trec la cele veșnice, gem jurnalele sub povara avalanșei de informații legate de viața și moartea insului, înmormântările sunt transmise în direct, se consumă dezbateri cu invitați de tot felul, pe marginea dispariției personajului cu apucături îndoielnice. Acest tablou spune multe despre interesul pentru cultura națională, cum și vâlva făcută în jurul filmului „Teambuilding” arată o pervertire a gusturilor și preocupărilor, atât la nivelul publicului, cât și al celor ce îl formează. Am auzit, duminică, aceleași clișee cu „Luceafărul poeziei românești”, aceleași cuvântări decupate parcă din „Cântarea României” și post-datate. De mâine, cultura națională se retrage la garaj, precum autobuzele scoase din circulație, culturnicii prezentului se pot întoarce la activitățile cotidiene, urmând să se dea cu capul de pragul festivismului abia peste un an. I-am făcut culturii naționale, din nou, un tort zaharisit, dulce de să-i cadă dinții și, de parcă ne-ar apăsa un blestem repetitiv, o dăm uitării pentru multă vreme. Literatura și arta românească sunt scoase la defilare o dată pe an, iar în rest sunt lăsate la fundul sacului cu teme zilnice. Ziua e prea scurtă, cancanurile prea multe, așa că nu e chip să ajungi la fundul sacului decât atunci când sună ceasul și te anunță că se apropie ziua aceea în care trebuie scoasă la defilare cultura națională. Departe de noi pretenția de a auzi în fiece zi aplauze răsunătoare pentru scriitorii, pictorii sau compozitorii români, dar e cam mare prăpastia dintre 15 și 16 ianuarie; în 15 vuiește văzduhul de recitaluri teatrale, iar în 16 de manele. Diferența e că manelele continuă să se audă, tare, până la următorul 15 ianuarie, când iau o mică pauză pentru a lăsa loc festivismului ocazional. 

Imagine intercalată
Imagine intercalată
Autor
15 ianuarie 2023 la 11:03

Leave a Reply

Stiri similare:

Vezi mai multe >
Autor Dragos BAKO
acum 1 zi
Dezgropați și proptiți în geam
Vi-i mai amintiți pe cei 15 mii de specialiști ai Convenției Democrate, pe care ni-i fluturau pe sub...
Editorialul zilei
3 min de citit
Autor Dragos BAKO
acum 2 zile
Medic? Stetoscop? Bisturiu? Nu, dosar cu șină
Cine crede că dosarul cu șină a dispărut din biroul și din mentalitatea funcționărimii românești, nu a înțeles...
Editorialul zilei
2 min de citit
Autor Dragos BAKO
acum 4 zile
O altfel de bursă, o altfel de prăbușire, aceeași revenire
Sâmbătă, pe când Papa Francisc pleca din această lume, lăsând urii un adversar mai puțin, sub cupola de...
Editorialul zilei
3 min de citit
Autor Dragos BAKO
acum 1 săptămână
Uite, nu-ți iau lanțul de la gât, dar fac bani din telefonul tău vechi
Zilele trecute o voce plină de entuziasm anunța la radio că România ar putea obține două tone de...
Editorialul zilei
3 min de citit