"Ignoranţa multora se compune din ceea ce nu ştiu şi din ceea ce cred că ştiu"

* Când încerc să mă detaşez de mizeriile politice de fiecare zi, iau jurnalul lui Jules Renard şi citesc câteva pagini care-mi descreţesc fruntea: "Nu eu sunt cel care are gust, ci adevărul; Cuvintele nu trebuie să fie decât îmbrăcămintea gândirii; A scrie înseamnă aproape întotdeauna a minţi; Unii oameni trăiesc mai liniştiţi după ce şi-au cumpărat un loc în cimitir; Bătrâneţea vine brusc, ca zăpada: într-o dimineaţă, la trezire, vezi că totul e alb; Dialog între doi morţi:"Ai dormit bine azi noapte?" "Da, destul de bine, dar tu?" "Şi eu, dar am o problemă: nu mă pot trezi dimineaţa!"; Datorăm virtuţiile noastre neputinţei de-a mai avea vicii; Cum îi spui unei femei că e frumoasă, se şi crede inteligentă." * În fiecare primăvară, de Măr­ţişor sau de Sfintele Paşti, primeam frumoase felici­tări de la copiii Centrului Rural de la Rusciori, Fun­daţia pentru educaţie ecosocială Kinderbauernhof şi o revistă realizată cu talent. În primăvara asta m-au uitat…* Nişte oameni de ştiinţă americani (fireşte!) după îndelungi şi minuţioase cercetări, au ajuns la concluzia că albinele sunt surde. O fi, dar măcar sunt utile, dând oamenilor miere, în vreme ce muştele, care aud, sunt inutile şi enervante. * Anunţ într-o biserică de-a noastră: "Nu sărutaţi icoana restaurată!" Probabil nu se uscaseră încă vopselele. * Aţi auzit de poetul şi traducătorul Andrei Dosa (n.1985, Braşov). Una din poezii şi-a intitulat-o "Moartea foloseşte Gilette". S-a moder­nizat şi ea, fiindcă, tradiţional, folosea coasa. * Con­stantin Noica, unul dintre puţinii filozofi adevăraţi ai României, scria într-un loc că politicienii nu-s decât "valeţi ai istoriei comune", iar în alt context zice:" Să-i lăsăm să se certe pentru dreptul de a ne mătura străzile". Da, numai că se ceartă pe bani mulţi. * Un gânditor, în mod normal, este un om care gândeşte şi spune: "Nu foamea şi frigul ne vor distruge, nici frica şi laşitatea, ci prostia". Iar alt gânditor a tras concluzia corectă: "Cu prostia, chiar şi zeii luptă zadarnic". În 1958, la Editura Cartea rusă, a apărut în limba română cartea lui Nikolai Gavrilovici Cernîşevski (1828- 1889) "Ce-i de făcut?". That is the question, vorba lui Hamlet, care se potriveşte şi în vremea noastră. * Şi, fiindcă am adus vorba de piesa lui Shakespeare, să nu uităm că noi, totuşi, suntem francofoni şi, în mod normal, n-ar trebui să ne corcim limba cu barbarisme de sorginte anglo-americană. Dacă există în româneşte cuvântul "antrenor", nu văd de ce zicem "trainer", în loc de "director", "managing director", în loc de "paznic pădurar", "ranger, şi "workshop, casting, babysitter, hair- dresser, job, fifty-fifty, O.K., wow" etc. Nu-i rău să ştim limbi străine, cu condiţia să nu ne batem joc de a noastră. * Încă o observaţie şi închei: un fel de boa­lă în vorbirea unei categorii de români este folosirea excesivă a diminutivelor: ciorbiţă de văcuţă (de parcă n-am şti că se taie vitele care altfel ar muri de bătrâneţe), pantofiori, bebeluşi, pantalonaşi, berică, bă­nuţi, ţuiculiţă, brânzică, tocăniţă, vinişor etc. Nu de puţine ori îmi vine să sparg fereastra televizorului.