Parcă te încearcă o invidie față de clișeele veșnic tinere, la ceas de sărbătoare. A fost Revelion? S-a deschis robinetul șabloanelor ce nu îmbătrânesc, nici să le pici cu ceară, nici să le bagi rugină în balamale. Din nou, am privit plictisiți materialele despre „mese îmbelșugate”, „distracție pe cinste”, turiști care „au servit masa” (de parcă ar fi chelneri), s-au prăvălit asupra noastră mormane de urări anoste, rostite în limbaj de lemn, iar felicitările electronice mai mult sau mai puțin siropoase au împânzit spațiul virtual, lovind, prin ricoșeu, tot ce le-a stat în cale. Cutuma îmbuibării a fost – cum altfel? – respectată cu sfințenie, după care lumea s-a dedat la plimbări și incursiuni în centrele SPA, să mai dea jos din surplusul vârât pe gât într-o neînțeleasă și compulsivă mobilizare culinară. În traducere liberă, știi că te vei simți rău după ce „razi” platouri cu sarmale, fripturi, cârnați, salată de boeuf și carafe cu vin, dar nu te lași, iar a doua zi te vaiți că ți-e rău și te pui în mișcare precum un elefănțel, pentru a tăia greața indusă artificial. Totul, în numele sărbătoririi în masă. 

Am înțeles – pentru a câta oară? – că șabloanele nu încărunțesc, tinerețe fără bătrânețe confirmată de oferta prăfuită a televiziunilor. Nu au lipsit de la începutul de an nici veștile proaste, prezentate în știri apocaliptice, uneori exagerate, de-ți vine să iei drumul codrului. Carevasăzică, nimic nou, totul e ca acum 5-10-15 sau 20 de ani: românul mănâncă și bea de Revelion ca la cel din urmă ospăț, 1 Ianuarie aduce scumpiri și nori cenușii deasupra traiului nostru și mușcăm cu nesaț din acea rutină festivă reluată iar și iar de „educatorul” universal, televizorul.

De fapt, trecerea dintr-un an în altul generează o agitație trasă de păr, pentru că, în fond, viața continuă firesc, totul e o chestiune de capriciu calendaristic. Lumea se oprește pentru câteva zile dintr-o goană nebună, cotidiană, pentru a intra într-o nebunie festivă, după care se întoarce de unde a plecat. Schimbăm, pentru scurt timp, o nebunie cu alta, ne prefacem că devenim mai buni, că ne-am maturizat, că am luat-o de la capăt cu forțe proaspete. Și uite așa am reușit să ne mai păcălim o dată, să mestecăm iluzia unui nou început. Din 8 ianuarie vom constata că noul e, de fapt, vechi, că problemele, grijile, ostilitățile sunt tot acolo, neținând cont că am schimbat calendarul.