În 1999 ,când Papa loan Paul al II-lea a fost în România, într-un discurs a zis, printre altele: "Fiţi asiguraţi că România, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu Grădina Maicii Domnului, este în inima Episcopului Romei, care se roagă în fiecare zi pentru iubitul popor român." Din păcate, fostul Papă, un om deosebit, s-a prăpădit în 2005, iar cel de acum nu prea ne bagă în seamă, fiindcă "Grădina" a ajuns în paragină şi de ani buni nu mai găsim un "grădinar" de meserie, care să-i aibă grija. *Un diplomat cu doxă, George Apostoiu (n.1939), din generaţia adevăraţilor diplomaţi români, fost la Paris, Bruxelles, Luxemburg, Roma, Moscova, Havana, autor şi publicist, scrie: "Nu pot părăsi ideea că facem presă după modelul rusesc de azi, pe care îl cunosc binişor: ori slujeşti un oligarh, ori un adversar al acestuia". Cam are dreptate. *Bag samă că s-au înmulţit femeile, care scriu (şi publică) poezii, proză, critică literară, eseuri polemice. Revistele literare şi librăriile sunt pline de semnăturile lor. Nu prea le frecventez (de la Hortensia Papadat-Bengescu, loana Postelnicu, Rodica Braga, Gabriela Adameşteanu), dar văd că-şi fac loc într-o viitoare istorie a literaturii române. Am păreri preconcepute de care nu mă pot debarasa: pe un ins, care se vrea poet, îl pot vedea scriind pe o masă de cârciumă, înconjurat de salahori beţivi, dar pe o doamnă nu mi-o pot închipui imaginând poeme în timp ce dă să sugă progeniturii ori făcând sarmale pentru sărbători. De gustibus. *Un scriitor rar pomenit este englezul Samuel Butler (1835-1902) de la care am reţinut următoarea butadă: "Orice prost poate spune adevărul, dar trebuie să ai ceva în cap să minţi ingenios". Se pare că fac parte din prima categorie. *Emanuel Copilaş este politolog şi cadru universitar la Timişoara. Din multele lui studii am aderat la două idei: "Pentru majoritatea ruşilor, comunismul a reprezentat un categoric pas înainte în raport cu epoca ţaristă" şi "pericolul rusesc" nu este altceva decât o formă rudimentară de abatere a atenţiei publice de la problemele reale" (Scria asta înainte de invazia Ucrainei, dar rămâne valabilă.) *Scriitorul grec, fiind şi filozof ,Lucian din Samosata dădea un sfat util celor care îl ascultau: "Trebuie să-ţi pui sigiliu la limbă, pentru ca vorbele tale să nu răsune, păzeşte-ţi vorbele mai bine decât averea". Nu ne spune ce să facem când singura noastră avere sunt vorbele. *Un nobil francez pe nume Nicolas de Chamfort a avut o observaţie corectă: "lumea este alcătuită din două grupuri mari de oameni: cei care au mai multă mâncare decât poftă de mâncare şi cei care au mai multă poftă decât mâncare". Din păcate, aşa va fi mereu. * Îmi povestea un amic că, plimbându-se cu soţia prin Amsterdam, au ajuns şi în cartierul cu bordeluri, cu "fetiţe"golaşe în vitrine. Vrând, nevrând, trăgeam cu ochiul la ele. La un moment dat, nevastă-mea, agasată, s-a răstit!: "Ia, mă, 100 de euro şi du-te să te faci de râs! "Am tăcut şi am înghiţit în sec, deşi i-aş fi putut replica tot scurt că alea erau profesioniste, nu amatoare ca ea… *Unul dintre compozitorii preferaţi de Emil Cioran a fost Johann Sebastian Bach, care, toată viaţa, a compus muzică religioasă şi-a făcut copii: 7 cu prima nevastă, 13 cu a doua. Răşinăreanul nostru zicea despre el: „Cu Bach viaţa ar fi suportabilă şi într-un canal." Şi mie îmi place mult "Clavecinul bine temperat".