"Găini tinere, rasă curată, vând din cauza plecării"

* În anii 50 ai secolului trecut apărea gazeta "Lupta Sibiului" (un fel de străbunică a ziarului nostru) în care am găsit şi rubrica de mică publicitate. Unul din anunţuri era cel din titlu. Vă mai dau două: "Caut urgent croitoreasă bună care merge în casă" şi "Caut profesor bun, metodic, pentru limba rusă". Fiecare cu ce-l doare. * Motiv de divorţ: "Nu ridica niciodată colacul WC-ului când urina". Nu am aflat cine reclama asta, el sau ea!? * M-am lămurit de ce femeilor le plac bărbaţii tăcuţi: pentru că au impresia că aceştia le ascultă! Pentru mine e târziu… * Un anunţ de mică publicitate din ziarul Universul din 5 mai 1941: "Domnişoară, 29 ani, frumuseţe distinsă, răpitoare, cultă, familie onorabilă, suflet ales, dotă imobil, doreşte căsătorie, prefer doctor militar caracter, situat, Bucureşti, nematerialist, sau ofiţer superior bogat, şcoala de război, maşină, numai Bucureşti, ne foşti căsătoriţi. Răspunsuri neanonime sub "Catia". Cred că domnişoara respectivă a murit virgină bătrână. * Voltaire a fost un mare scriitor şi filozof francez din secolul al 18-lea, ateu şi raţionalist convins. Aflat pe patul de suferinţă, apropiaţii l-au implorat să se întoarcă spre Dumnezeu, renunţând la Diavol. A murmurat cu ultima suflare: "Nu e momentul acum să-mi fac noi duşmani". Asta înseamnă consecvenţă în credinţă! * În cartea lui de memorii "Teatrul în comunism", Dumitru Furdui are numai vorbe de laudă despre Gheorghe Dinică (unul dintre idolii mei). Eu l-am surprins într-un restaurant cu circuit închis din Bucureşti, într-o noapte, aproape de masa unde se afla el cu amici. 0 damă "de consum" îl tot bibilea şi-l complimenta. La un moment dat, Dinică s-a ridicat: "Mă duc să mă piş şi când mă întorc te cer de nevastă". Era genial şi-n particular nu doar pe scenă sau ecran. * În timpul unei dispute din Camera Comunelor, la Londra, unul dintre politicieni a încheiat spunând: "De mulţi ani vreau să inventez un gard de sârmă prin care găinile mele să treacă în grădina vecinului, dar ale lui să nu poată pătrunde în grădina mea". La noi, parlamentarii se ceartă ca la uşa cortului. * "Să nu mergi niciodată printr-o instituţie fără să ţii o hârtie în mână" (Legea lui Scott). Chiar dacă nu ştii să foloseşti calculatorul, să ai unul pe birou pentru impresie şi ca să te oglindeşti în ecranul lui. (Legea lui n.i.d.) * În ziarul ”Le Monde", un reporter scrie că Parisul a devenit "capitala cea mai plicticoasă, în comparaţie cu Madridul, Londra sau Berlin. Asta din cauză că reglementările franceze sunt prea stricte: transport urban deficitar, frecvente controale ale poliţiei prin baruri şi cluburi de noapte pentru depistarea vânzătorilor şi consumatorilor de droguri etc. Aşa o fi, că nu am mai ajuns la Paris de 20 de ani. * Un britanic cu simţul umorului a dat o definiţie interesantă: "Tezele de doctorat nu sunt altceva decât un transfer de oase dintr-un cimitir într-altul". În zilele noastre, a fi general şi a avea un titlu de doctor a devenit ceva banal. * Un amic îmi spunea cu aer filozofic: "Domnule, românilor li se potrivesc meserii în care efortul lor să fie minim: crescători de viermi de mătase, apicultori, crescători de oi şi capre, pomicultori, culegători de ciuperci şi fructe de pădure, noi suntem un fel de africani ai Europei". L-am contrazis cu argumente, apicultura, oieritul, pomicultura fiind meserii pretenţioase, pe care nu le poate practica oricine. Nu ştiu dacă l-am convins.