Când știi ce se întâmplă în învățământul românesc, de la vlădică la opincă, dacă înțelegi starea jalnică a sistemului care îi macină măruntaiele, nu ai cum să ai așteptări colosale de la promulgarea Legilor Educației. Parcurgând textul actelor normative descoperi lucruri care pot însănătoși sistemul, doar că ele vor intra ”în pâine” abia peste câțiva ani. În plus, oricât de optimistă ar fi starea post-lectură trebuie să ne amintim că în multe dintre școlile patriei reformele au accesul interzis, trebuind rezolvate înainte probleme elementare precum personalul calificat, grupurile sanitare, minima dotare a sălilor de clasă. Suflând cu viață asupra unor texte de lege nu vei reuși să schimbi peste noapte mentalități, obișnuințe scămoșate, într-un cuvânt starea deplorabilă în care a ajuns Educația românească în trei decenii de batjocură, indiferență și experimente nesăbuite. Dacă cineva își închipuie că promulgarea Legilor Educației în ropot de aplauze și clinchet de pahare cu șampanie ciocnite protocolar va aduce brusc maturitate și eficiență în învățământul mioritic, amarnic se înșeală. Legile Educației aterizează festivist după 30 de ani de fărădelegi morale și nu numai, săvârșite într-unul dintre cele mai importante și sensibile mecanisme ale unei societăți, învățământul. E ca și cum lângă o fundație turnată în grabă ai lăsa mormane de cărămizi, saci cu ciment, ferestre și bolțari așteptând să se ridice clădirea singură singurică. Oare am uitat de profesorii care au ajuns la catedră fără să aibă chemare și cunoștințe de împărtășit, de dascălii cu har plătiți sub limita decenței, de satele în care drumul până la școală trebuie parcurs în noroaie ce-ți gâdilă genunchii, de nefasta amprentă pe care societatea o lasă asupra Educației, de vicioasele cercuri concentrice existente în domeniul despre care vorbim, de răsturnarea valorilor și degringolada din multe unități de învățământ, de superficialitatea și mentalitățile bolnăvicioase ce macină actul didactic? Vor fi îndreptate toate aceste componente strâmbe pe nicovala unei promulgări de legi devenite celebre precum niște ”vipuri” ce consumă șampanie din roabă în cluburile de fițe din Mamaia? Cu siguranță nu! Ne amăgim cu efectele miraculoase pe care le-ar putea avea publicarea în Monitorul Oficial a unor acte administrative, însă la temelia sistemului e mult mucegai care se întinde spre acoperiș. Legile proaste și fărădelegile care au biciuit trupul Educației după 1989 nu pot fi vindecate cu un pachet de acte normative nou-nouțe, oricât am crede în puterea lor tămăduitoare. Procesul de salvare a învățământului românesc e unul anevoios, de lungă durată și nu poate fi înfăptuit folosindu-se instrumentele mediocrității și superficialității atât de des întâlnite în zilele noastre.