* Cu siguranţă nu ştiţi cine-i "cucuveaua", care continuă: "Popoarele Europei trebuie să se trezească înainte să fie prea târziu. Dacă nu o fac, Uniunea Eu­ropeană o va lua pe aceeaşi cale ca Uniunea Sovietică în 1991" Previziunile îi aparţin omnipoten­tului George Soros, evreu ungur, care se încăpăţânează să trăiască la 93 de ani, aşteptând, probabil, să vadă sfârşitul civilizaţiei europene.* În seara de 23 februarie 1901, în salonul restaurantului Gheanţu (str. Sărindari nr.4) s-a organizat "un banchet" în onoarea iu­bitului nostru scriitor I. L. Caragiale. Iată meniul care se va servi. Mezelic: şuncă, icre, sardele; Supă Parmentier; Peşte: morun, sos Mayonaise; Intrări: muşchiu de vacă cu trufe; Fripturi: Miel şi curcan; Legume: mazăre boabe opărită; Îngheţată de vanilie şi fructe; Vin alb şi roşu Pommery sec". Nu ştiu dacă astăzi se mai or­ganizează asemenea bogăţie de masă. Mai ales în onoa­rea unui scriitor. (Ce găteşte Dinescu la moşie e un fel de experiment gastronomic care nu se poate arăta în lumea bucătarilor şi restauratorilor profesio­nişti) * Istoricul englez Thomas Babigton le spunea conaţionalilor pe la începutul secolului al 19-lea: "Poporul nu merită libertatea până când nu va învăţa s-o folosească". Ni se potriveşte şi nouă, românilor trăitori în secolul 21. * Când vreţi să vă luminaţi la faţă şi la minte, citiţi câteva pagini din volumul de aforisme al lui Rochefoucauld, moralistul francez cu sânge albastru, trăitor în secolul al 17-lea. Vă ofer doar o mostră: "Ceea ce adesea ne împiedică să ne dedicăm unui singur viciu e faptul că avem mai multe. Bătrâneţea este un tiran care ne interzice, sub pedeapsa cu moartea, toate plăcerile tinereţii. O femeie îşi păstrează multă vreme primul iubit, când nu-şi face rost de un al doilea". * Cred toate poveş­tile Tanţei Mierluşcă, deşi asta nu mă ajută la nimic dar aia cum că "sunt donatori de energie câinii de apartament" e gogonată rău. Am câţiva amici cu asemenea "arătări" prin casă şi vă spun că sunt donatori de probleme şi dureri de cap. Nu vă mai spun că sunt şi costisitori cu nevoi şi pretenţii. * În aceastã lună capricioasã ca o feme­ie între douã vârste, la Sibiu, de-a lungul timpului, s-au întâmplat multe bune şi rele. De exemplu, în 1510 a fost ucis Mihnea Vodă zis cel Rău, fiul lui Vlad Ţepeş, în 1704, în Piaţa Mare, au fost executaţi cinci ostaşi dezertori "prin despicare în patru"/!/, iar 7 prin spânzurare; în 1882, Asociaţia de înfrumuseţare a oraşului a început amenajarea parcului Sub arini (pe care contemporanii noştri îl chelesc pe nesimţite); în 1934, Virgil Bunea a deschis prima cofetărie românească (după 16 ani de la Marea Unire/; în 1948 a fost inaugurată linia de tramvai Sibiu-Răşinari, în sprijinul celor din Prislop, navetişti, care erau mătură­torii oraşului; s-au constituit Sfatul Popular al Oraşu­lui, respectiv Raionului…Evenimente, nu doar asfaltări de străzi şi deszăpeziri. (Sunt curios cum justifică banii cei care au făcut contract cu Primăria pentru deszăpezirea Sibiului, în care a nins în toată iarna într-o zi şi o noapte!)