"După ce-mi vei tăia capul, ridică-l şi arată-l mulţimii"

Pe vremuri nu circul şi teatrul ofereau adevărate spectacole pe gustul publicului, ci execuţiile, care erau destul de variate şi spectaculoase, cu scenariu şi regie, fie că era vorba de spânzurare, de ardere pe rug, de înecare, decapitare sau tragere pe roată. Cei din Evul Mediu s-au dovedit mult mai ingenioşi şi mai… sadici. Revoluţia franceză de la 1789 s-a dovedit a fi una teribil de sângeroasă, atât în desfăşurarea ei, cât şi în perioada imediat următoare, când, rând pe rând, conducătorii ei şi-au pierdut capetele sub tăişul ghilotinei: Danton, Hebert, Desmoulins, Robespierre şi fratele lui, Saint-Just, Couthon, Hanriot etc. Înainte de a fi decapitat, Danton i-a spus călăului: "După ce-mi vei tăia capul, ridică-l şi arată-l mulţimii. Merită!". Revoluţionarii noştri au fost mai… blânzi. * Îmi place Novak Djokovici şi cum arată, şi cum joacă, şi cum ţine la ţara şi la naţia lui. Dacă eu n-am voie să fiu naţionalist, măcar sunt liber să-i admir pe naţionaliştii din alte părţi. Se poate? * Statisticienii noştri numără toate drăcoveniile, dar nu ne spun, spre exemplu, dacă există în România scriitori care trăiesc din vânzarea cărţilor, adică profesionişti. (Poate Cărtărescu, prolific şi având o bună publicitate). La noi, literatura nu aduce bani. Pe vremea lui Ceauşescu, scriitorii de valoare: Marin Preda, Constantin Ţoiu, Fănuş Neagu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu şi mulţi alţii trăiau boiereşte. Unii împrumutau bani de la fondul literar pentru viitoare cărţi pe care nu le-au scris niciodată… * O carte interesantă (nu şi adevărată neapărat) este volumul de studii "Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor", ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Fundaţia Naţiona­lă pentru ştiinţă şi artă, coordonată de acad. Eugen Simion şi dr. Irinel Popescu. În principal, autorii – numai profesori universitari şi medici – combat teoria conform căreia Eminescu ar fi avut sifilis, pledând pentru diag­nosticul de "miocardită şi aortită", deficienţe cardiace. Să zicem, dar cu capul ce faci, pentru că de acolo o luase razna? Ţinând seamă de felul în care au murit fraţii lui: Şerban (la 30 de ani) – tuberculoză, Niculae (30) şi Iorgu (29) s-au împuşcat, Ilie (20), tifos, Ruxandra, Maria, Vasile, timpuriu, Harieta, paralitică (1852-1889), poate fi luată în considerare ipoteza celor care susţin maladiile congenitale ale lui Mihai Eminescu. Oricum, sigur e că n-a murit de covid! * Ăştia care tot socotesc politicienii cu doc­torate plagiate, mai bine i-ar inventaria pe cei cu teze adevărate, fiindcă sunt mai puţini. Apropo, i-a văzut cineva lucrarea lui Klaus lohannis cu care şi-a obţinut gradul didactic I? * Am ştiut că există în lume tot felul de colecţionari, dar n-am ştiut că aceştia au şi nume: deltiologist – colecţionar de vederi, vexilofil – colecţionar de steaguri, helixifil – tirbuşoane, tirosemiofil – etichete de brânzeturi, arctofil -ursuleţi de pluş… Oare cum le zice la colecţionarii de dopuri de sticle de bere? (La cei care beau bere… ştiu!)