Doar micii se mai umflă în țara asta. Și tupeul politicienilor, dar asta nu ne ajută cu nimic. Mini vacanțele și serbările câmpenești sunt un barometru care măsoară starea de spirit a societății, gradul de dezvoltare sau degradare al acesteia. Cele patru zile libere ale românilor, înșirate pe ața mini vacanței de 1 Mai au scos în evidență câteva realități, nu tocmai liniștitoare. În vreme ce în Franța, Grecia, Germania ori Spania,  Ziua Muncii era marcată de ample proteste ale celor nemulțumiți de felul în care sunt tratați angajații, în România (se) manifesta doar pornirea sardanapalică a aprinzătorilor de focuri. Fumul alb, ridicat deasupra pajiștilor, anunță decizia: a fost aleasă modalitatea de petrecere a zilei de 1 Mai. Micii plini de bicarbonat se umflă amăgitor pe grătar, berea face spume la gura dozei, maneaua descrie huzurul unor imaginari răsfățați ai sorții. Carevasăzică, realitatea umflată a capturat, pentru câteva zile, masele care au pornit, ca la un semn, în virtutea cutumelor festiviste, să bifeze „1 Mai muncitoresc”. Pe litoral, printre dughene părăsite, construcții lăsate în paragină, câini comunitari și bormașini băgate în priză de graba vreunui antreprenor trezit brusc din amorțire, zeci de mii de români au cheltuit o mulțime de bani, demonstrând încă o dată că au pretenții nesemnificative în raport cu oferta așa-zis turistică, altminteri o bătaie de joc, vândută contra unor sume exorbitante. Chiar dacă nu ne plac micii, nu ne dăm în vânt după tocături și berea care balonează, ne-a intrat în sânge că 1 Mai e legat ombilical de consumul acestor produse. Ce rămâne pe câmpurile de bătălie, unde românul s-a războit cu liniștea și cumpătarea, e demn de imaginile dezolante lăsate în urmă de adevăratele bătălii purtate cu furci și topoare. Firește, fiecare e liber să își petreacă timpul după pofta inimii și a papilelor gustative, dar nu putem să nu extragem din acest evantai comportamental trăsăturile adânci care modelează întrucâtva reacțiile definitorii din societatea românească. Cu siguranță, dacă ar exista vacanțe de două – trei săptămâni, mulți  nu ar fi deranjați, nu și-ar pune întrebări legate de sursele de venit, care trebuie alimentate, căci nu zac nici în fântâni nesecate, nici în saci fără fund. Micii, berea, drogurile, manelele, gălăgia și agitația au guvernat țara pentru câteva zile, fiind singurii „aleși” cărora o bună parte dintre români le rămân fideli în orice împrejurare. Iar de aici putem da o fugă la vorba aceea ce face legătura între țară și conducători.