Din centru la periferie sau comica şi nefericita soartă a bustului lui Nicolae Bretan cunoscut şi ca Miklos Bretan

Undeva, pe strada Nicolae Iorga fost Vasile Kolarov (de fapt Vasil Kolarov, comunist bulgar, fost şef al Cominternului şi fost prim-ministru al Republicii Populare Bulgare sub preşedinţia lui tov. Ghiorghi Dimitrov), prin zona Cedonia, se află un spaţiu verde consistent, încă ne-ucis prin reabilitare de gaterul oficial al Sibiului. În trecut, aici erau expuse-amplasate două lucrări de artă ceramică de prin anii '80, una dispărută mai demult, alta spartă mai recent (pe care scria "M**E" înainte ca ea să ajungă în gura intelectualilor "dă dreapta"), iar ceva mai încolo, spre complex, era un WC public destul de nefrecventabil din motive lesne de bănuit, dar care ţin(eau) tot de destinaţia spaţiului. Chiar dacă nu are legătură cu nimic din ce va urma, vă mai spun că WC-ul a devenit, prin anii 90, atelier de cizmărie parcă, apoi, după 2005, a fost astupat complet, pe locul lui fiind un rondou de flori şi nişte bănci veşnic mutate de cocalarii locali şi homeleşii municipali. Aici se odihnesc, după o sesiune de shopping la "alimentara" Profi, "seniorii" care nu arătau nicicum ca cei dn reclama la adeziv pentru proteze de pe panoul publicitar din apropiere, care arată ca cei din reclama USR cu "ne vaccinăm şi mergem la terasă", dar peste 50 de ani, pensionarii zic, nu panoul. 

Ei bine, în acest decor zace, mai neglijat decât un om care se declară creştin şi heterosexual în ochii "societăţii civile" sau decât Dăncilă, Steer şi Budeanu în ochii activistelor feministe, un bust. Aşa, într-o rână, înclinat spre stânga, înclinare ce creşte pe măsura trecerii timpului. Cine e? Nu ştie nimeni şi nici nu-i pasă. 
Dar ştim noi. Este Nicolae Bretan compozitor şi intrepret român de muzică "grea". Sau nu, este Bretan Miklos, compozitor şi inetrpret maghiar de muzică grea. Ce caută în Hipodrom? Păi a fost alungat din centru. Cum şi de ce? Uite cum şi de ce. 

"O nouă sculptură publică: bustul compozitorului Nicolae Bretan"

La începutul lui aprilie 2017, mai exact pe data de 4, ziarele locale titrau, fiecare pe limba lui, că Sibiul "are o nouă sculptură publică". Unde? Vizavi de teatru, în parcul ăla unde pe vremuri se făceau poze de grup cu nuntaşi, la cascada "japoneză".  Cine? Nicolae Bretan. 

Cine a fost el, Nicolae Bretan/Bretan Miklos? 

Un compozitor, intrepret şi regizor de operă. A trăit între 1887 şi 1968. Născut la Năsăud, decedat la Cluj.  
Român greco-catolic, căsătorit cu Nora Osvat, de etnie evreo-maghiară (mulţi din neamul ei au ajuns în lagăr, graţie civilizaţiei mittel-oeropene care a fătat nazismul). Ei, nici lui Nicolae-Miklos nu i-a fost bine. Chiar dacă acum e revendicat de maghiari (graţie soţiei), în perioada belică genera alte sentimente, din cauză că soţia sa nu era maghiară 100% ci culmea, ŞI evreică. Chiar dacă acum e revendicat de români, nici în România nu a fost "agreat" probabil că soţia lui era ŞI maghiară plus că oricum, era un burghezo-moşier exploatator al clasei muncitoare, că a studiat în străinătate, la Viena şi Budapesta.
  
A fost regizor la Opera Maghiară din Cluj, și director al Operei Române tot din Cluj. Din "portofoliul" lui fac parte peste 200 de lieduri pe versuri de poeţi români, maghiari și germani; cinci opere dintre care una, "Luceafărul", e prima operă în limba română din Transilvania, un poem simfonic, muzică religioasă şi un Requiem. Paradoxal, deşi e revendicat de maghiari, Bretan a compus şi opera "Horia". 
Nicolae Bretan/Bretan Miklos are deocamdată cinci busturi: trei în Cluj-Napoca, unul la Bistriţa. Şi unul din Sibiu.

Bine, dar de ce în Sibiu?

Deci, domnul Bretan are TREI busturi în Cluj, unde a muncit, creat şi murit. Unul în faţa Operei Române, pentru că era român. Altul în faţa Operei Maghiare, pentru că era maghiar. Şi cu totul alt bust într-un parc din Cluj, pentru că a fost clujan. Bine, dar în Sibiu?

Ce are Bretan cu Sibiul, de s-a amplasat un bust al său vizavi de Teatrul Naţional "Radu Stanca" (din Sibiu)?
A explicat, atunci, oficialitatea prezentă la ceremonia dezvelirii (ştiţi, aia cu tragi de o sfoară, cade cearşaful ăla de făcea opera de artă să arate ca o fantomă din desenele animate, cei prezenţi aplaudă de zici că fix atunci s-a împlinit sensul vieţii lor, unii vorbesc chestii la care iar se aplaudă, chiar dacă te plictiseşti şi ţi se rupe în multiplu de 14, da' aşa se face, aşa e frumos).

Ea, oficialitatea, a spus astfel: că a fost încântată de propunerea ca la Sibiu să avem o sculptură cu Bretan. De ce? Pentru că el, Nicolae Bretan, a fost un mare om de cultură. Bine, mai sunt câteva mii de mari oameni de cultură români sau ne-români, dar cu legătură cu România. Dar ăsta nu e un motiv să ai bust la Sibiu. Motiv să ai bust la Sibiu e că: te-ai născut la Sibiu şi ai rămas. Sau te-ai născut la Sibiu apoi ai plecat în alte părţi, ca de exemplu, Hermann Oberth, cu bust în faţa Primăriei Destul de Vechi de pe Victoriei (că Primăria "Veche" e Muzeul de Istorie iar aia Nouă e fostul CEC din Piaţa Mare). Sau să fi muncit-creat la Sibiu, ca alţi sculptaţi de prin oraş. Nicolae-Miklos Bretan NU A FOST UNUL DINTRE EI. 

Un alt argument era că omul a fost un reprezentant marcant al poporului român. Dincolo de aspectul că maghiarii îl socotesc un reprezentant marcant al poporului maghiar, se poate popula un oraş întreg cu reprezentanţi marcanţi ai poporului român. Plus de asta, nu e suficient ca să ai bust în Sibiu. Nu eşti Mihai Viteazu, să ai statuie în Cisnădie fără a avea legătură cu ea. 

Dar cel mai tare, cel mai antologic argument, cel mai demn de nemurit în letopiseţi a fost acesta: numeroase dintre compozițiile sale au putut fi ascultate în interpretarea Filarmonicii din Sibiu. 
Oau. 
Adică e aşa. Facem un grup statuar cu Iris, Compact sau Holograf (sau cu toţi, de ce nu, în Belvedere, e loc) pentru că au cântat la Sibiu, la Independenţa sau la Casa de Cultură. Sau nu, că măcar totuşi ele, trupele, au venit fizic şi în persoană aici. 
A, da. Facem un bust lui Raj Kapoor, că a rulat "Vagabondul" şi "Al treilea jurământ", la cinema. Sau regizorului Stefano Vanzina – Steno. Că era nebunie la Pacea când veneau filmele cu Piedone, regizate de el. Sau lui Francesco Napoli, că decenii era pus potpuriul acela cu "Balla Italia" la toate nunţile de la toate restaurantele, cu sau fără hotel. 
E aceeaşi logică.

Bun, deci avem un bust. Despre bust

Cu straşnicul argument că s-au cântat lucrări de Bretan la Filarmonică, s-a inaugutat bustul.
Acum, ceva date tehnice. Bustul este din bronz, realizat de sculptorul Ana Rus (se vede, în partea stângă a bustului, monograma "ARus") în 2016. Bustul a fost realizat-turnat la Turnătoria "Tapio" (SC Tapio Prodcom SRL) din Cluj, specializată în monumente de for public, ca să le zicem aşa. Treaba a costat 25.000 de dolari, oferiţi de fiica lui Nicolae Bretan, dr. Judith Bretan le Bovit, care locuieşte în SUA, şi a dorit să ofere Sibiului un bust al tatălui său. Tot ea a contribuit la realizarea a patru CD-uri cu lucrările muzicale ale lui Nicolae Bretan. Nu ştiu câţi bani din cei 25.000 de dolari au ajuns la Primăria Sibiu. Cert e că a depus o coroană de flori. În culorile Ungariei, sau cel puţin aşa dădea impresia combinaţia de flori. 
Problema ce rămâne e că Sibiul nu are ceva în comun cu Nicolae Bretan. 

O operă de artă nepopulară pentru sibieni

Oferită Sibiului cu bune intenţii, probabil din cauza antecedentelor lui de genul "capitală culturală europeană", bustul lui Bretan a fost primit de localnici ori cu ostilitate, ori cu cea mai rece răceală şi cea mai definitorie indiferenţă. Marea eroare a fost amplasarea în zona ultracentrală, fix vizavi de teatru, fără ca amplasatorii să aibă probleme de genul: "ce legătură are personajul cu locul acesta"? Aşadar, amplasat în buricul târgului, dar fără a avea legătură cu târgul. Vizavi de teatru, dar fără a avea o minimă legătură cu teatrul sibian.
Întrebarea sibienilor era simplă şi logică. Ce legătură are Nicolae Bretan cu Sibiul, de i-au pus bust chiar aşa de vizibil? Evident că nimeni dintre cei implicaţi în amplasarea lui nu a oferit explicaţii, de parcă cine ştie despre ce obiectiv cheie pentru siguranţa naţională era vorba. 

Chiar noi, Tribuna, am "provocat" puţin spiritele, prin articolele şi opiniile publicate. Din care cităm aici: 

"Avram Iancu şi Radu Stanca nu-şi găsesc un loc de bust în Sibiu, în schimb a fost plantat în centru un ins de care n-am auzit, Nicolae Bretan, născut în Nãsăud şi mort în Cluj. Acolo nu i-au găsit loc şi l-au adus în Sibiu? Aşa se întâmplă dacă ai în Consiliul Local numai pârţăgoşi." (C. N. Pică – "Cu cărţile pe faţă", publicat în ediţia online pe 18.04.2017) 

* Nu renunţ şi repet întrebarea: cine a aprobat instalarea bustului (1,30 m) lui Nicolae Bretan (alias Bretan Miklos) n. 1887, Năsăud – m. 1968, Cluj, bariton, compozitor care nici nu ştiu dacă a trecut prin Sibiu, darmite să facă oarece pentru oraşul nostru. Dacă Primăria a luat bani la buget, înţeleg, dacă nu, mai întreb: de ce nu s-ar pune acolo – vizavi de teatrul care-i poartă numele – un bust al lui Radu Stanca? (Voi continua să întreb până când voi primi o explicaţie scrisă şi argumentată de la "organele abilitate"! (C. N. Pică – "Cu cărţile pe faţă", publicat în ediţia online pe 04.07.2017) 

"Fiindcă veni vorba: cine şi cu ce "argumente" a aprobat amplasarea bustului baritonului năsăudean Nicolae Bretan (Bretan Miklos) vizavi de Teatrul Naţional "Radu Stanca"? Aştept răspuns de la "instituţiile abilitate" (Primărie, Cultură, Învăţământ, E-ON Gaz, Electrica, Apă-Canal, Pompieri etc., fiindcă ştiu că ăştia dau avize şi pentru monumente!) * Şi, dacă nu-i cu supărare, mai am o întrebare: câţi dintre compozitorii sibieni au busturi, deşi, har Domnului, n-am dus lipsă, de la Dimitrie Cunţan, Gheorghe Dima, Timotei Popovici, la Cornel Arion, Gheorghe Şoima, Ilie Micu, Nicolae Suciu? (C. N. Pică – "Cu cărţile pe faţă", publicat în ediţia online pe 18.07.2017)

"…Cu stupoare aflu că, nu de mult, făcând abstracţie totală de faptul că este o lege privind instalarea monumentelor de interes public, a fost instalat în „buricul” Sibiului, în parcul de vizavi de Teatrul „Radu Stanca”, bustul unui oarecare Nicolae Bretan, aflând că a fost un compozitor, bariton şi regizor de operă român, despre care însă nu ştiu nici în ruptul capului ce rosturi o fi jucat în viaţa culturală, măcar teatrală, a oraşului Sibiu. Nu ştie nici doamna primar, mi-a mărturisit-o în audienţa care mi-a acordat-o (…); avem însă o fotografie de la dezvelirea bustului, unde a fost prezentă doamna viceprimar Bokor.
(dr. Mihai Racoviţan – "Pentru un monument al dr. Alexandru Vaida Voevod în Sibiu (parcul Astra)", publicat în ediţia online pe 17.09.2017)

Nu îmi amintesc ca solicitarile colegului nostru (de care eram curioşi nu doar noii, colegii colegului, ci şi o mulţime de sibieni contribuabili) să fi primit vreun răspuns atunci. Poate erau informaţii clasificate.  

Inaugurat public, mutat pe şestache. Bustul nu era autorizat

ŞI astfel bustul lui Nicolae Bretan – Bretan Miklos a stat, la vedere, mai bine de un an, în parcul din Piaţa Unirii, privind cumva vesel sediul fostului cinematograf "Apollo", ulterior "Teatrul de Stat Sibiu" acum Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu. O prezenţă oricum mai agreabilă decât zidul propagandistic de lângă teatru, că tot veni vorba. 

Aceasta, până când aproximativ pe 16 august 2018, când "Controversata statuie din Piața Unirii", după cum am scris tot noi, a dispărut fără explicaţii. Adică pe româneşte, fără tamtamul de la inaugurare. Pac albina, a dispărut num' aşe. Culmea, în zi liberă pentru bugetari, că ştiţi cum e la ei, vinerea zi scurtă, nu se lucră, sâmbătă-duminică weekend că am muncit toată săptămâna iar luni, vai că iar e luni. 

"…A fost luată din Piața Unirii fără un anunț oficial din partea celor care au montat acest monument, respectiv Primăria Sibiu. Deși atunci când a fost pusă statuia, la eveniment au fost prezente oficialități, de această dată nimeni nu a anunțat motivul pentru care statuia a fost ridicată, mai ales într-o zi liberă pentru bugetari".

Nu ştiu dacă s-a mai anunţat oficial ceva despre plecatul-mutatul bustului, cert e că deja eram în Sibiul ăla pe care-l ştim, demn de un film de comedie absurdă şi foarte satirică. 
Pentru că faimosul bust al lui Bretan, culmea, inaugurat festiv, cu discurs de la Primărie, nu avea autorizaţie. Şi se ştia asta de un an dar, mă rog, ne-autorizaţia venind de la Direcţia de Cultură, nu prea a fost o piedică pentru "oficialităţile" locale. Aşa cum s-a petrecut şi la mallul de la gară, unde tot aşa, se rupeau în discursuri dar autorizaţie ISU cam nema, dacă bine ne amintim. 

"…La Direcţia Judeţeană pentru Cultură nu există nicio solicitare (proiect) pentru amplasarea acestei statui, având în vedere faptul că locaţia se află într-o zonă de protecţie, conform PUG Sibiu, în ZCP centrul istoric, având Cod LMI SB II-s-A-12011. Proiectul artistic nu a fost supus aprobării în Comisia Naţională pentru Monumentele de For Public, conform Legii 120 din 4 mai 2006, art. 5. În consecinţă, considerăm că, în lipsa acestora, statuia nu are nici autorizaţie de construcţie din partea Primăriei Sibiu, fiind amplasată ilegal, fapt ce atrage consecinţele Legii 422 din 2001 şi anume readucerea terenului în starea iniţială (…)". 

Directorul Direcţiei de Cultură Sibiu de atunci, Valentin Delcă, (cel de bună amintire, că a oprit nişte prostii urbanistice, de aia cred că nu a mai fost director) spunea atunci că "…au fost discuții și pentru a se găsi un alt amplasament pentru statuia respectivă, unul care să aibă legătură cu opera lui Bretan. Deocamdată nu am fost informați despre un alt loc unde să fie pus bustul lui Nicolae Bretan”.

…Şi aşa a ajuns în Hipodrom

În final, s-a găsit un alt "amplasament pentru statuia respectivă". "Unul care să aibă legătură cu opera lui Bretan" nu s-a putut, aşa că s-a ales ce a mai rămas: Lângă complexul Cedonia. Zona aia are mai multă legătură cu mine decât cu Nicolae Bretan, că mai trec pe acolo să iau una alta de la Profi. Aceeaşi zonă aia nu e pretabilă cu un bust pentru că, în principiu, locul e un fel de magnet pentru gunoaie şi pentru persoane ciudate, care mută băncile după cum au chef şi lasă pe jos ambalaje de băutură de speţă joasă, ca să nu mai vorbim de chiştoace. Poate din nostalgia budei publice. 

E clar că sărmanul bust al destul de încercatului în viaţă Bretan Nicolae sau Mikloş, ce mai contează, nu-şi are locul nici aici, dar ce să-i faci, e mai bine decât nicăieri. Măcar nu mai e privit cu ositlitate, ci doar cu indiferenţă. Sau chiar nu e privit deloc, că lumea are treabă că e gospodară, nu are timp să se uite după toate alea. 
Pot paria că nu se ştie când a fost instalat, că nu a mai fost covor de presă în faţa oficialităţilor, că nimeni nu a mai spus despre ce legături trainice şi temeinice le-a avut cel de pe soclu cu Sibiul. Pentru că aici, la Hipodrom, a fost mutat disciplinar. 

*
Locul lui din Piaţa Unirii a fost luat de bustul unei personalităţi mult mai potrivite atât locului, cât şi oraşului: Radu Stanca. Aşa e OK. Măcar are legătură. 

Dar dacă vă faceţi drum pe Iorga, vă rog please, aruncaţi măcar o privire la bustul lui Nicolae Bretan. Nu e vina lui că a ajuns în oraşul nepotrivit.