Mare pacoste pe capul românului și recensământul ăsta. Ne-au cocoșat spoturile de promovare, indicațiile prețioase referitoare la autorecenzare și amenințările cu amenzile aplicate celor ce nu vor fi recenzați. Prima etapă, cea a autorecenzării, se încheie, urmând să se treacă la pasul ulterior, adică la recenzarea față în față. Ca să scape mai repede de grija recenzării, mulți români au pus mâna pe mouse și tastatură, încercând să săvârșească lucrarea autorecenzării. M-am numărat printre aceștia, parcurgând cu nervozitate crescândă întrebările, unele dintre ele tâmpit formulate. Să zicem că cei ce au elaborat formularele nu sunt neapărat în cele mai bune relații cu limba română, dar am zis că nu se face gaură în cer din cauza asta și am răsuflat ușurat când am isprăvit completarea chestionarului. Discutând cu un amic, acesta mi-a spus să verific totuși dacă autorecenzarea mi s-a înregistrat pe platforma lui pește, pentru că el s-a trezit că, deși completase formularul, nu apărea ca persoană autorecenzată. Amintindu-mi de alte pățanii cu soft-uri ce se blocau des și inexplicabil, am făcut o verificare. Surpriză: nimeni din casă nu apărea ca autorecenzat, cu toate că făcusem toți acest lucru, ba chiar primisem și un email de confirmare. Am înțeles că s-ar putea să fi prins platforma într-un moment de rătăcire. Nu e pentru prima oară când astfel de instrumente -teoretic- inteligente funcționează în salturi; să ne amintim doar de odiseea validării cardurilor de sănătate. Mă întreb cine îmi decontează timpul pierdut printre întrebările tâmpite din formularul de autorecenzare. Dacă nu am timp sau chef să reiau procedura, se cheamă că sunt un cetățean de rea-credință și ar trebui să fiu amendat, nu-i așa? Dar statul ăsta care-și bate joc de timpul cetățenilor e amendat pentru că aruncă pe tarabă soft-uri ce funcționează defectuos? Ca să nu mai vorbim despre nenumăratele mostre de batjocură la adresa cetățeanului, de la carențele din sistemul medical, până la birocrație și infrastructură. Când statul trebuie să-ți returneze niște bani, o face eșalonat, după cum vrea mușchiul lui, iar mușchiul lui vrea de fiecare dată să iasă în avantaj. Să te ferească însă Cel de Sus să ai tu vreo restanță către stat, că minteni trimite portăreii să îți ia și ciorapii găuriți de pe sârmă. Timpul fiecăruia e prețios, iar când cineva abuzează de el, îl irosește fără drept, ar trebui să plătească, așa cum se întâmplă în cazul oricărui prejudiciu. Dar asta s-ar întâmpla dacă am trăi într-o țară cu minim respect față de cetățean, un stat în care acesta din urmă nu e tratat ca un sclav aflat la cheremul stăpânului.