De la o anumită frumoasă vârstă, ar cam trebui să schimbi locul în maşină

Sau să schimbi chiar maşina, cu autobuzul. Zilele trecute am văzut, aşa, din mers, unul dintre accidentele cotidiene care au loc pe străzile Sibiului. Poveste clasică, unul pe două roţi luat pe sus de unul cu patru. Apoi am văzut şi maşinile de intervenţie, sosind „cu celeritate” vorba aia, la locul accidentului: poliţia şi ambulanţa. Apoi a sosit şi comunicatul de la poliţie, ca să confirme, cu ceva detalii, că da, unul pe două roţi a fost luat pe sus de unul pe patru. Iar vârsta celui în culpă era una care se poate încadra la „nu se spune că nu e politicos” sau la categoria „o frumoasă vârstă” (mai spre începutul ei, dar totuşi, frumuşică spre frumoasă).

Este a nu ştiu (chiar nu ştiu!) câta oară când văd accidente cu eroi principali persoane „de o frumoasă vârstă” aflate la volan. Majoritatea au drept cauză lipsa de atenţie ori reflexe întârziate. Deci cauza principală a destule accidente, dincolo de cele constatate în teren, este vârsta cu ale ei. Cu scuzele de rigoare pentru cei care ar spune că facem pe aici ageism (discriminare pe considerente de vârstă), chiar şi cercetările în domeniu arată că riscurile de a comite accidente la conducătorii auto în vârstă este mai mare decât la cei de vârstă mijlocie. La fel, treaba este recunoscută şi oficial, în Europa existând măsuri ca după o anumita (frumoasă, nu?) vârstă, controalele medicale să fie mai dese.

Nu zic că am păţit şi eu un incident din ăsta care era să ajungă accident. Eram pe trecere, pe verde, apare un nea cu o maşină, reduce viteza, dar nu opreşte. Mă împingea cu botul maşinii în vreme ce se uita uimit prin parbriz încercând să realizeze ce se petrece, dar ce realiza era cam cu purici. Scap cumva de capcana aceea, îi spun ceva de bine şi îi fac un tradiţional semn anglo-saxon care nu mă onorează dar uneori chiar nu mă pot abţine, şi trec mai departe. Apoi, tot aşa, la un moment dat ocupându-mă de rubrici gen „Poliţia informează”, îmi treceau prin mână toată colecţia de accidente de pe raza judeţului. Multe dintre ele erau, tot aşa, cu oameni la volan care aveau frumoase vârste, unele care depăşeau chiar 80 de ani.

Acum, pe bune, ar trebui ca şoferii aceia seniori şi veterani să se gândească, atunci când simt că reflexele nu mai sunt cele de odinioară, să să treacă de la volan pe locuri mai puţin consumatoare de atenţie şi energie. Sau să mai lase problemele condusului pe seama altui şofer, cel de autobuz. De ce?

Pentru că, oricât ne-am da silinţa să salvăm aparenţele, înaintarea în vârstă înseamnă să nu mai ai reflexele de acum 30-40 de ani şi că, din neamul lui Emerson Fittilpaldi ori James Hunt să fii, pur şi simplu nu mai e tot aia. Oricât ai avea tu un cv uluitor ca şofer profesionist pe Rabă, taxi 053, ARO-ul tovarăşului director de trust ori TIR de la ITIA, tu nu mai eşti ăla de atunci. Uite nici eu nu mai sunt ăla din 2.000 în scris, care sincer e o activitate mult mai puţin periculoasă (în materie de victime umane) decât să te plimbi pe carosabilul judeţului şi al patriei.

Deci, o reducere a activităţii la volan, de la o anumită (repet) frumoasă vârstă, te poate scăpa din multe belele, de la vătămarea ta şi a automobilului propriu, la vătămariea altora şi/sau a autovehiculelor lor, ca să nu punem la socoteală şi faima ce (ţi-)o capeţi după ce apari prin comunicatele de la IPJ ori de pe pagina web a Ministerului de interne, surse din care se inspiră toată presa locală şi chiar naţională.

Aşa că morala ar fi că, de la frumoasa aceea vârstă, să cedezi altcuiva locul şoferului, iar opţiunea autobuz-stat pe scaun-„urmează staţia”, să fie printre cele viabile.