De ce GenAI prinde la angajați, dar se oprește la granița firmelor românești

România se află într-un paradox al transformării digitale: angajații descoperă rapid instrumentele de inteligență artificială (AI și GenAI), dar companiile rămân printre cele mai reticente din Europa în a le adopta sistematic. Într-un context global marcat de competiția dură pentru talente tech, de un brain drain accentuat și de presiuni geopolitice asupra reglementării digitale europene, poziția României ridică întrebări esențiale despre viitorul muncii, educației și competitivității economice.

România și adopția AI se află pe ultimul loc, potrivit măsurătorilor realizate de Banca Mondială, prin raportul „Digital Progress and Trends 2025” (DPT 2025), în rândul economiilor OCDE și a țărilor cu statut de candidat.

Încă din 2022 România parcurge un proces tehnic individualizat de accedere în OCDE, cu șanse reale de a încheia parcursul cu succes chiar în 2026, potrivit declarației secretarului general al OCDE, Mathias Cormann, aflat în vizită în București în septembrie 2025. De altfel, pe lista „candidatelor” din spațiul european se află și Bulgaria. România, Bulgaria și Croația sunt statele membre UE care nu fac parte din OCDE.

Revenind, motivația demersului editorial constă în poziționarea României în contextul OCDE din perspectiva adopției AI, ca vector de plusvaloare în sectorul economic.

Datele din raportul citat sunt fără echivoc: doar 2% dintre firmele din România cu mai mult de 10 angajați folosesc inteligență artificială, cel mai scăzut nivel din OCDE (figura 1.4). Media OCDE este de aproximativ 8%, iar în economii considerate lideri regionali, precum Coreea de Sud, adopția ajunge la 28% dintre firme, Danemarca, Finlanda, Belgia, Țările de Jos – aproximativ 16%, în timp ce Bulgaria, Polonia, Ungaria sunt puțin sub 5%.

Fig. 1.4 – Sursă: The Digital Progress and Trends Report 2025, World Bank

Raportul arată clar că AI nu este încă o tehnologie mainstream la nivel organizațional, nici măcar în economiile avansate. Diferența este însă de amplitudine. În Belgia, Danemarca, Finlanda sau Slovenia, aproximativ jumătate dintre companiile mari (cu peste 250 de angajați) folosesc AI, în timp ce România rămâne blocată într-un stadiu incipient. Cu toate acestea sunt companii care dezvolta „produse” software proprii în diferite industrii.

Inteligența artificială și digitalizarea nu mai sunt subiecte de proiecte „pilot”, ci devin infrastructură operațională în construcții: de la devize și calculul de materiale, la BIM ca limbaj comun și, tot mai vizibil, la automatizare și robotizare pe șantiere – roboți care zidesc blocuri ceramice (cazul Winerberger). Soluțiile de tip „AI pentru devize” sunt concepute pentru a reduce fricțiunea de adoptare.

Adopția este puternic polarizată: firmele foarte mari, cele localizate în „orașe superstar” și companiile deținute de antreprenori mai tineri și mai bine educați sunt cele care experimentează și implementează AI. IMM-urile – coloana vertebrală a economiei românești – rămân, în mare parte, pe dinafară.

GenAI prinde la oameni, nu la organizații

Paradoxal, la nivel individual, lucrurile arată diferit. GenAI este adoptată mai ales în IT, management, business și finanțe, adică exact în acele ocupații cu intensitate cognitivă ridicată. La nivel global, numărul joburilor care cer competențe GenAI a crescut de nouă ori între 2021 și 2024, iar unul din cinci astfel de locuri de muncă se află în țări cu venituri medii.

România se aliniază acestui trend prin utilizarea individuală, adesea informală, a instrumentelor AI: redactare, analiză, coding, marketing, suport decizional. Însă, așa cum subliniază raportul, adopția de tip „bring your own AI” nu este echivalentă cu transformarea organizațională.

„Adoptarea AI de către firme – de exemplu pentru procesele interne de business – rămâne limitată chiar și în economiile avansate”, se arată în raportul DPT 2025. În România, decalajul dintre utilizarea individuală și strategia de companie este unul dintre cele mai mari.

Unde sunt specialiștii AI și de ce nu rămân

Competențele AI și GenAI se concentrează global în roluri manageriale, de business și administrative, nu doar în IT pur. Managerii de cercetare-dezvoltare, analiștii organizaționali, specialiștii în resurse umane, marketing și politici publice sunt printre ocupațiile non-ICT (ICT = Information & Communication Technology) unde GenAI începe să apară.

Totuși, penetrarea rămâne redusă: în general între 0,5% și 1,5% din totalul profilurilor, chiar și în aceste roluri. Raportul confirmă că GenAI este încă într-un stadiu incipient, cu impact limitat deocamdată asupra cererii și ofertei de competențe.

Pentru România, problema nu este doar nivelul de adopție, ci și pierderea capitalului uman.

Brain drain vs. brain gain: România pe scara OCDE

Raportul DPT 2025 plasează România în grupul țărilor cu ieșire netă de talente înalt calificate, cu un raport outflow/inflow de aproximativ 1,3% (figura 5.8). Asta înseamnă că România pierde constant mai mulți specialiști decât reușește să atragă. Din grup mai fac parte: Grecia (1,25%), Turcia (1,27%), Italia (1,08%), Ucraina (3,9% – lesne de înțeles).

În comparație: Australia, Canada sau Cipru atrag de cel puțin două ori mai mulți specialiști decât pierd. Polonia este la 1,84% atragere de capital uman specializat, iar Croația la 1,11%.

Europa, în ansamblu, are o capacitate mai redusă de atragere a talentelor AI de top și pierde specialiști către Statele Unite. Majoritatea talentelor europene de elită ajung să lucreze pentru companii americane, inclusiv prin filiale locale, ceea ce întărește dependența structurală.

Fig. 5.8 – Sursă: The Digital Progress and Trends Report 2025, World Bank

Învață ChatGPT prin cursuri online

Câți dintre noi nu am fost vizați de anunțuri-invitații pe social media de a participa la cursuri online pentru a deprinde meșteșugul AI, pentru a învăța promptul ideal pentru GenAI.

Raportul DPT 2025 identifică educația online drept una dintre cele mai importante pârghii pentru reducerea decalajelor de competențe. Platformele de tip Coursera au depășit 170 de milioane de cursanți la nivel global până în aprilie 2025, iar înscrierile în cursuri de GenAI au crescut de 12 ori de la lansarea ChatGPT.

75% dintre angajatori declară că preferă candidați mai puțin experimentați în obiectul de activitate al firmei, dar cu competențe GenAI, în detrimentul celor cu experiență tradițională, dar fără astfel de abilități.

În România, însă, între sistemul educațional și piața muncii ar trebui recalibrate relațiile, adaptate sau transformate curricule rigide și depășite; se impune nevoia unei cooperări mai strânse între universități și sectorul privat (cu condiționalități, desigur). Accesul limitat la infrastructură de calcul și laboratoare AI, precum și costurile ridicate ale formării, subinvestiția firmelor în training-uri specializate pentru personal, din teama de a pierde angajații, sunt obstacole care necesită finanțare susținută și modificarea tiparelor de gândire.

SUA – actor de inovare, UE – piață de consum digital

În acest context, poziția exprimată de Dragoș Stanca, board member Edge Institute și promotor al utilizării etice a tehnologiei, adaugă o dimensiune geopolitică esențială. SUA tratează Europa ca pe o colonie digitală, iar presiunea asupra reglementărilor europene – Digital Services Act, Digital Markets Act, AI Act – este parte dintr-o strategie economică, nu ideologică.

„Mesajul corporațiilor big tech americane, transmis Europei prin vocea administrației Trump, este clar: sunteți colonia noastră din punct de vedere al economiei digitale și orice încercare de ‘eliberare’ este inacceptabilă.”

Stanca mai subliniază că miza nu este doar profitul, ci și controlul pieței, al datelor și al narațiunilor, inclusiv tolerarea dezinformării ca model de business.

În această logică, Europa – și implicit România – riscă să rămână doar piață de consum, nu actor de inovare.

România nu duce lipsă de oameni curioși, adaptați și deschiși către GenAI. Duce lipsă de structuri, politici și strategii care să transforme acest capital individual într-un avantaj economic colectiv.

AI redefinește munca, educația și puterea economică, iar miza nu mai este doar tehnologică, ci profund politică și strategică.

Fără investiții coordonate în „cei patru C” – conectivitate, capacitate de calcul, context și competență – România riscă să rămână la periferia unei revoluții care se întâmplă deja.

Articol publicat în ediția print din 8 ianuarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară