"Dacă prostia ar durea, toată România ar fi o infirmerie"

* La câte tâmpenii se spun şi se fac în ultimii ani, mare noroc avem că prostia nu doare. Doar un exemplu vă dau, din "gândirea" unuia Cristian Ghinea: "Nu înţeleg de ce Cioran e un erou naţional. E depăşit în aproape tot ce a scris şi unde nu e depăşit doar bate câmpii cu graţie". E o metodă veche asta, de a contesta perso­nalităţi, ca să te faci luat în seamă. * Filozoful ger­man Arthur Schopenhauer spunea cu convingere: "Caracte­rul primei jumătăţi a vieţii este dorul zadarnic de fericire, caracterul părţii din urmă a vieţii este teama de nefericire/..,/Omul nu e cu mintea întreagă decât după ce a scăpat de iubire". Dacă ar trăi, l-aş întreba:la ce i-ar folosi omului mintea-ntreagă fără o rază de iubire? * Fără apropo la ce ziceam înainte, în cartea lui Bruce Lansky "Legile mamei Murphy" am găsit următoarea axiomă: "Vibratoarele sunt mai bune de­cât castraveţii, pentru că nu se înmoaie în două săptă­mâni". * Un anunţ la Mica publicitate din ziarul Uni­versul din 1934: "Văduvă, 32 ani, 1 500 000 lei numerar, distinsă, doresc căsătorie cu om bogat, înalta societa­te, prefer politician liberal. Rog discreţie absolută. Persoane ce nu corespund să nu scrie". Astăzi, văduvele tinere şi bogate nu apelează la mica publicitate, decât, eventual, dacă-s pesediste! * Mustafa Kemal Ataturk, cel care a făcut din Turcia un stat modern, pentru a-i determina pe conaţionali să renunţe la turbane, a promulgat o le­ge în care spunea că "purtarea fesului reprezintă un atentat la siguranţa naţională". Uneori sunt necesare măsuri coercitive pentru a instaura democraţia (ceva ce nu pricep românii) * ÎI mai ştiţi pe Nicolae Dide, fost cascador la Buftea, între primii revoluţionari ca­re au intrat în sediul CC al PCR, fost senator pe vre­mea lui Iliescu? Un coate goale din gaşca figuranţilor filmelor cu haiduci regizate de Sergiu Nicolaescu. La înmormântarea generalului Ştefan Guşe a zis şi el ceva. .. omagial: "Nasol moment, mişto colivă!" * În jurna­lul său, avocatul, scriitorul, jurnalistul, cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Petre Pandrea, nota: "Ion Antonescu nu mai obişnuia să dea raportul. Trata pe rege ca pe un debil mintal adolescent, căruia îi schimba camarila şi-i cenzura gesturile". Încerc să-mi imaginez cu câtă satisfacţie l-a arestat şi l-a predat ruşilor Mihai pe arogantul mareşal, atunci când a avut ocazia, la 23 august 1944. * Constantin Argetoianu, în volumul "Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri", notează: "Avea o faţă de spânzurat, ochi de dihor, nas de bursuc, mers de pârş" (despre un adversar politic). Ar fi putut fi un scriitor de succes acest oltean deştept, talentat, şcolit , uns cu toate alifiile. A murit în închisoarea de la Sighet, în 1955. * A apărut, cu ceva timp în urmă, tradus în limba română, romanul suedezului Jonas Jonasson, in­titulat "Bărbatul de 100 de ani, care a sărit pe fereas­tră şi a dispărut". Zice că în Occident s-a vândut bi­ne, dar, pentru mine, ăsta nu-i un certificat de calitate. * Când sunt deprimat de ce văd şi aud, îi iau la re­citit paginile lui Caragiale, ziaristul, nu dramaturgul: "Capitala are aerul unei vaste sindrofii de mahalagioaice bogate, sulemenite, împopoţonate cu panglici, cu zor­zoane şi cu flori artificiale, cari stau una cu spatele la alta, luându-se la întrecere, care să fie care de care mai pretenţioasă şi mai grotescă". Asta scria în urmă cu un secol şi rămâne valabil, în vreme ce efeme­ridele noastre mor până mâine, altele luându-le locul.