"Dacă banii n-aduc fericirea, daţi-i înapoi"

Scriitorul francez Jules Renard a zis multe vorbe de duh, dar asta mi-a plăcut cu deosebire. Nu ştiu cum se face, dar cu două trei secole în urmă, oamenii deştepţi trăiau mai puţin decât proştii de azi. Însuşi Renard s-a prăpădit la 46 de ani, deşi n-a fost un vicios, gen Baudelaire, Rimbaud, Laforgue, Maupassant, Verlaine etc. Vă mai ofer câteva panseuri pour la bonne bouche, că tot suntem francofoni: "Dacă ar fi să-mi iau viaţa de la capăt, nu aş vrea să schimb nimic, doar că mi-aş deschide ochii puţin mai largi; Nu pentru că o femeie este frumoasă o iubim, ci pentru că se simte iubită devine frumoasă; Averea este fericirea celor să­raci cu duhul; Dacă s-ar clădi o casă a fericirii, cea mai mare cameră ar fi sala de aşteptare; Ghinionul nu se înverşunează decât împotriva prostiei". Ion Heliade Rădulescu îi îndemna pe români să scrie, eu îi rog să citească! * N-am fost niciodată un răzvrătit împotriva ordinii sociale şi politice, preferând în locul liber­tăţii cuvântului libertatea de gândire, cu care m-a blagoslovit Dumnezeu. De aceea nu m-am amestecat cu gloata nici în decembrie 1989, mai ales că trecusem binişor de prima tinereţe, vârsta elanurilor spontane. Tata, care trăise şi-n perioada interbelică, şi-n cea stalinistă, privea cu scepticism aşa-zisa revoluţie şi îmi spunea să nu mă entuziasmez prea tare ca să nu fiu dezamăgit prea tare. A avut dreptate, fiindcă, iată, nici acum, după peste 30 de ani, apele nu s-au limpezit şi societatea nu s-a aşezat pe baze temeinice. România de azi e la cheremul altora şi asta mă nemulţumeşte pro­fund, iar culmea este că nici nu văd pe unde ar fi ie­şirea. Parcă nu se mai nasc oameni de spirit, cu voinţa de a face o Românie independentă şi prosperă. De ce? * Poate vă mai amintiţi că, în urmă cu ani, unul dintre guverne a lansat Strategia Naţională Antidrog pentru perioada 2005-2012. Există chiar o Agenţie Naţională Antidrog, organ de specialitate, cu rolul de a stabili o concepţie unitară privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri. Habar n-am cu ce s-au ocupat în toţi aceşti ani, fiindcă, dacă mă iau după ştirile din mass-media, în ultima vreme au proliferat şi comercializarea şi consumul ilicit de droguri în rândul românilor de toate vârstele. Nu mai ştiu ce păţesc cei care vând, cumpără, consumă droguri, mai sunt în vigoare legile care prevedeau pedepse grele? * Multe articole am scris pe vremea societăţii socialiste despre birocraţia care îngloda toate institu­ţiile statului şi, în marea mea naivitate, am crezut că în capitalism va fi altfel, se va acorda prioritate valorii, eficienţei, performanţei în toate domeniile. Când colo, acum, la noi e mai rău şi vă ofer un singur exemplu: înainte vreme, când scriam nişte note critice sau publicam scrisori de la cititori cu nemulţumiri curente, instituţiile sau întreprinderile vizate, cu sfinţenie ne răspundeau în termen de maximum 30 de zi­le ce măsuri au fost luate pentru remedierea situaţi­ilor sau, dimpotrivă, că sesizările erau neîntemeiate. Acum, deşi toţi şefii au purtătoare de cuvânt – nepoate, verişoare, fine, cumnate, amante – a căror sarcină asta ar fi: să păstreze relaţiile cu oamenii şi cu mass-media, rareori catadicsesc să ne bage în seamă, de parcă nu şi-ar câştiga pâinea cea de toate zilele din banii noştri, din dările pe care ne străduim să le plătim întocmai şi la timp. Au sedii somptuoase, birouri luminoase, calculatoare performante, dar le lipsesc caracterul şi profesionalismul.