Pandemiile, războaiele, calamitățile au fost și vor fi mereu sursă de îmbogățire pentru unii, instrument de speculă pentru cei ce vor să realizeze câștiguri mari cu eforturi mici. De la izbucnirea războiului din Ucraina am văzut cum sar în aer prețurile uleiului, cerealelor, ca să nu mai vorbim de gaze naturale, carburanți și electricitate. De ce s-a scumpit uleiul? „Pentru că e război în Ucraina, iar acolo se produce o parte importantă din recolta de floarea-soarelui”, ne-au explicat, cu superficialitate, ușierii ce deschid porțile răspunsurilor formale. De ce se scumpesc grâul și faina? Ați ghicit: pentru că Ucraina e un fel de grânar al Europei. Nu contează că o mare parte din producția de grâu din această țară e exportată în Africa și nici că în România putem planta și recolta cereale cât să ne ajungă berechet. Războiul din Ucraina e pretext pentru orice scumpire. La fel cum, în pandemie, tot ceea ce venea din China se scumpise de câteva ori. Uniunea Europeană, mai bine zis politicile ei, au demonstrat că sunt pline de erori, pentru că încetul cu încetul Rusia și China au impus o dependență pe piața materiilor prime, a componentelor și a diferitelor materiale folosite în industria de pe bătrânul continent. Piața mașinilor noi a fost crunt lovită de criza din industria auto generată de imposibilitatea importării unor componente din China. Încântate de prețul scăzut, țările europene au construit de-a lungul vremii o dependență sinucigașă față de produse chinezești fără de care o mulțime de ramuri de producție sunt blocate. Ne place sau nu, recunoaștem ori ba, cu răbdare, perseverență și inteligență, marea putere asiatică a devenit motorul industriei europene și nu numai. Ruperea relațiilor comerciale cu această țară înseamnă, pentru multe sectoare, falimentul. Marile puteri europene au dat semne că nici relațiile cu Rusia nu ar putea fi complet înghețate pentru că, din punct de vedere economic, acest lucru ar însemna pentru ele o și mai mare adâncire în criza care a început deja să-și facă simțite efectele. Dar nu trebuie să disperăm, cu siguranță se vor găsi soluții; problema e că ele vin din partea unor speculanți, ce vând alternative la suprapreț. Uniunea Europeană, mult prea preocupată cu stabilirea unor terminologii de corectitudine politică, nu poate dormi liniștită pentru că nu și-a așternut în așa fel încât să poată avea tihnă. În vremurile în care afacerile cu Rusia și China mergeau bine nimeni nu s-a gândit că vor veni și timpuri tulburi. Sau, mai bine zis, nimănui dintre cei responsabili nu i-a păsat de ele.