Poate că n-am făcut tocmai bine când ne-am grăbit să aruncăm lămpile cu gaz, care ne-au fost tovarăși de nădejde în serile cufundate în beznă din anii „luminoși” ai „epocii de aur” când se făcea economie la energia electrică, la gaz, agent termic, lapte, ouă, carne, unt și alte cele. Nu și-a închipuit nimeni în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani că vor veni vremuri în care se va pune serios problema raționalizării energiei, a apei sau chiar a mâncării. Pandemia, războiul din Ucraina și seceta sunt un triplu propulsor al discuțiilor despre posibile furnizări cu porția de apă, curent și gaz. Bunăoară în Franța e interzis prin lege ca magazinele în care funcționează instalații de aer condiționat să țină ușile deschise, iar firmele luminoase, cu mici excepții, trebuie scoase din priză pe timpul nopții, în intervalul orar 01.00-06.00. Într-adevăr n-am ajuns la opaiț încă, dar nu ne-ar mira să apucăm din nou vremuri în care vom face lectură la lumina lumânării. Umblă vorba că și la iarnă va trebui să fim mai atenți la cum și cât consumăm pentru a ne încălzi, întrucât rușii au cam strâns robinetul gazelor. În privința apei, la fel, ni s-a recomandat să o lăsăm mai moale (mă rog, judecând după damfurile venite dinspre unii prin zonele mai aglomerate trag concluzia că ei și-au însușit respectivele indicații cu mult înainte ca ele să fi apărut, într-o premoniție de netăgăduit). Să mai spunem ceva și despre hrană, despre amenințarea cu o criză alimentară? Să nu ne transformăm, totuși, într-un cor al bocitoarelor pornite pe văicăreală înainte de a simți arsurile foamei în stomac. Carevasăzică, energia electrică nu e o resursă de care să putem abuza în sfânta prostie, mai mult, ar trebui să fim mai atenți cu ce și cât vârâm în priză. E o realitate firească pentru că în ultimele decenii a crescut considerabil consumul de energie. A crede că o mare parte din infrastructura care funcționează cu energie electrică și că electrocasnicele ar putea folosi resurse produse de instalații denumite generic „verzi” înseamnă a nu privi lucrurile ancorat în realitate. Întrebăm încă o dată: cum rămâne cu acea directivă hazardată privind înlocuirea mașinilor ce folosesc benzină și motorină cu cele electrice? Când vorbim despre sute de mii, poate milioane de mașini ce ar trebui alimentate de la priză, începând cu 2035, nu ne referim oare la un consum de energie electrică mult crescut? Cei care promovează „ocupația” mașinilor electrice conștientizează dimensiunea consumului de energie în contextul repetatelor apeluri la economisirea acesteia? Nu cred că se va inventa mașina electrică ce va circula cu eoliana pe capotă. Nu toate măsurile alternative ce ni se propun sunt sustenabile, iar curentele care circulă prin Europa se bat uneori cap în cap, adâncind temerile, îndoielile și scepticismul cetățeanului de rând. Când vine vorba de firmele luminoase, e criză de energie electrică și trebuie să facem economie. Am înțeles. Când însă vine vorba de schimbat mașina care folosește benzină sau motorină cu una electrică, nu mai e nevoie să economisești energie electrică, chiar dacă vorbim despre apariția câtorva milioane de consumatori noi. Cine și ce să mai înțeleagă din toată brambureala asta îndărătul căreia poți vedea unele interese meschine, costumate înșelător în politici de mediu, cu pretenții de rețete salvatoare?!