Foto: Răzvan NEGRU
Detectorul de minciuni este adesea asociat cu anchetele penale sau cu scenele din filmele polițiste, însă în realitate tehnica poligraf este un instrument folosit tot mai des în afara sferei judiciare. Un poligraf poate verific credibilitatea declarațiilor și poate clarifica unele situații în care probele sunt contradictorii.
La Sibiu, această metodă este utilizată de psihologul criminalist Valentin Paliștan, expert autorizat de Ministerul Justiției, care spune că interesul pentru astfel de examinări a crescut în ultimii ani atât în dosare penale, cât și în mediul privat.
De la conflicte profesionale până la suspiciuni în relații personale sau incidente interne în companii, oamenii ajung să apeleze la poligraf în situații în care declarațiile nu mai sunt suficiente pentru a clarifica lucrurile. În astfel de cazuri, spune specialistul, examinarea nu stabilește automat vinovăția sau nevinovăția unei persoane, ci oferă un instrument tehnic, ce poate ajuta la interpretarea unor declarații contradictorii și la clarificarea unor situații.
„În justiție, adevărul juridic se construiește din probe, iar criminalistica ajută la clarificarea acestor probe. Poligraful nu este o obligație și nici un mijloc de pedeapsă, ci o posibilitate de a lămuri unele aspecte tensionate din diferite relații. Rolul nostru este să oferim un instrument tehnic prin care anumite declarații pot fi verificate. În multe situații, consultanța pre-test este la fel de importantă ca examinarea propriu-zisă, pentru că îi ajută pe beneficiari să înțeleagă contextul, să aleagă corect persoanele care ar trebui examinate și să organizeze investigația într-un mod coerent”, explică psihologul criminalist Valentin Paliștan.
Ce măsoară, de fapt, poligraful
În timpul unei examinări, pe corpul persoanei testate sunt atașați mai mulți senzori care înregistrează reacțiile fiziologice ale organismului. Printre acestea se numără respirația, variațiile ritmului cardiac, reacțiile la nivelul pielii sau, în funcție de aparatura utilizată, reacțiile musculare.
Toate aceste date sunt înregistrate sub formă de diagrame pe computer, iar examinatorul analizează modul în care reacțiile fiziologice se modifică atunci când persoana răspunde la diferite tipuri de întrebări. Aparatul nu detectează direct minciuna, ci reacțiile fiziologice care pot apărea atunci când o persoană oferă un răspuns diferit față de ceea ce gândește.
Pentru ca aceste reacții să poată fi interpretate corect, testul include mai multe tipuri de întrebări. Unele sunt legate direct de fapta investigată, altele sunt neutre, de control, sau „compromise”, iar acestea, coroborate, permit compararea reacțiilor fiziologice.
„Un chestionar poligraf nu conține doar întrebări directe despre fapta investigată. Există întrebări relevante, întrebări de control, întrebări neutre sau așa-numite întrebări de sacrificiu. Fiecare are un rol bine stabilit în arhitectura testului. Pentru ca reacțiile fiziologice să fie interpretate corect, organismul trebuie să aibă și intervale de refacere între întrebări. De aceea apar uneori întrebări aparent banale, care îi permit persoanei să se obișnuiască cu procedura și să răspundă sincer la toate întrebările”, explică specialistul.
Înainte de testul propriu-zis are loc o discuție preliminară, în care întrebările sunt analizate împreună cu persoana examinată. Potrivit expertului, este important ca persoana testată să înțeleagă exact sensul întrebărilor și modul în care sunt formulate.
De exemplu, termenul „a sustrage bani” poate avea semnificații diferite pentru persoane diferite. Unii pot considera că au „sustras” bani doar dacă i-au furat definitiv, în timp ce alții includ și situațiile în care au luat temporar o sumă cu intenția de a o pune la loc. Din acest motiv, întrebările sunt clarificate înainte de test pentru a evita interpretările diferite.
Expertiză criminalistică, nu doar un simplu test
Psihologul sibian spune că există o diferență importantă între testele poligraf simple și expertiza criminalistică poligraf. Primele sunt mai ușor de găsit pe internet și verifică de regulă doar aspectele punctuale indicate de beneficiar. Pe de cealaltă parte, expertiza criminalistică presupune o analiză mai amplă a contextului, a intereselor părților implicate și a modului în care trebuie formulat chestionarul.
„Nu oferim doar simple examinări poligraf, ci expertize criminalistice poligraf. Diferența este că expertiza presupune înțelegerea completă a nevoilor și intereselor beneficiarului și formularea chestionarului în concordanță cu acestea. În practică, acest lucru oferă un grad de certitudine și o valoare mult mai mare pentru beneficiar, fie că vorbim despre o instituție sau despre o persoană privată”, spune Valentin Paliștan.
În cazul expertizei criminalistice, analiza nu urmărește doar întrebările formulate de beneficiar sau de persoana examinată, ci încearcă să clarifice întreaga situație investigată. Astfel, examinarea poate oferi indicii atât despre latura obiectivă a unei fapte, cât și despre contextul psihologic în care au fost făcute anumite declarații.
În cadrul unui dosar penal, expertiza poligraf poate fi dispusă de instanță, de procuror sau de organele de poliție. Există însă și posibilitatea realizării unei expertize extrajudiciare, la solicitarea directă a unei persoane – acuzator sau apărător – sau a avocatului acesteia.
În acest caz, costurile sunt suportate de beneficiar, iar instanța decide ulterior dacă ia sau nu în considerare raportul de expertiză. Chiar dacă nu reprezintă automat o probă decisivă, astfel de expertize pot avea o influență importantă asupra evoluției unui dosar.
„Expertiza criminalistică nu spune cine are dreptate. Ea interpretează semnificația unor date obiective și oferă un instrument tehnic pentru evaluarea probelor existente. În practică, o expertiză extrajudiciară poate contribui la acceptarea declarațiilor unor martori considerați inițial subiectivi, poate determina completarea urmăririi penale cu probe noi sau chiar înlocuirea unor măsuri preventive. Nu duce automat la achitare, dar poate clarifica lucruri esențiale pentru evoluția cauzei”, explică psihologul criminalist sibian.
Totodată, în contextul supraaglomerării instanțelor și al volumului mare de dosare, expertizele independente pot deveni uneori un instrument util pentru clarificarea unor situații în care probele existente au fost analizate incomplet sau contradictoriu.
Valentin Paliștan mai spune că, pe lângă utilizarea în dosare penale, testele poligraf sunt tot mai frecvent solicitate și în mediul privat. Companiile apelează la această metodă în situații precum suspiciuni interne, furturi, breșe de securitate sau incidente care pot afecta activitatea firmei. De asemenea, tot mai mulți parteneri de afaceri apelează la astfel de servicii, iar unele companii apelează la testele poligraf în procesul de recrutare a unor angajați în posturi cheie. În astfel de cazuri, avantajul principal este rapiditatea cu care pot fi clarificate anumite situații comerciale și discreția procedurii.
„Pentru mediul privat, expertiza poligraf oferă claritate rapidă în situații critice – de la suspiciuni interne până la incidente grave precum furturi, accidente sau breșe de securitate. În multe cazuri beneficiarii apreciază și discreția completă a procedurii. Uneori examinările pot fi realizate chiar în locația indicată de beneficiar, pentru a evita expunerea publică sau impactul asupra imaginii companiei”, spune specialistul.
Totodată, în ultimii ani, solicitările au venit și din zona relațiilor personale, atunci când suspiciunile sau acuzațiile nu pot fi clarificate prin alte mijloace. Potrivit specialistului, în astfel de situații examinarea poate deveni un instrument prin care o persoană încearcă să își demonstreze sinceritatea față de o persoană apropiată.
Specialistul sibiuan subliniază că poligraful nu este un instrument de sancționare și nici o metodă obligatorie de investigare. Examinarea se face doar cu acordul persoanei testate și include mai multe etape: discuția preliminară, interviul pre-test, formularea întrebărilor, testul propriu-zis și analiza rezultatelor.
În timpul testului, în laborator sunt prezenți doar examinatorul și persoana examinată. Asta pentru a evita orice influență externă asupra reacțiilor fiziologice. De asemenea, starea psihofizică a persoanei este verificată înainte de test. Deoarece oboseala, consumul de alcool sau anumite medicamente pot influența rezultatele.
Foto: Răzvan NEGRU
„Poligraful intervine aproape întotdeauna în situații tensionate, dar scopul lui nu este să confrunte oamenii, ci să clarifice lucrurile. Fie că vorbim despre un director de companie preocupat de reputație, fie despre o persoană care vrea să își demonstreze sinceritatea într-o relație. Nevoia fundamentală este aceeași: claritatea. Uneori oamenii au nevoie de un instrument obiectiv care să îi ajute să depășească suspiciunea și să meargă mai departe”, concluzionează psihologul criminalist sibian Valentin Paliștan.
O întrebare frecventă este dacă o persoană antrenată își poate controla reacțiile și poate păcăli testul. În practică, tentativele de manipulare apar ocazional, însă ele sunt de regulă detectate. Uneori, persoanele încearcă să influențeze rezultatul prin controlul respirației sau prin diferite tehnici de concentrare.
„Am întâlnit persoane care au încercat – actori, instructori de arte marțiale sau persoane cu preocupări ezoterice. Reacțiile înregistrate pe diagramă erau atipice, ceea ce arăta că încearcă să manipuleze testul. De regulă, astfel de situații duc la concluzia de imposibilitate a pronunțării”, spune expertul.
Există însă și situații foarte rare în care persoane extrem de antrenate, precum agenți de informații sau examinatori poligraf, încearcă să aplice contramăsuri pentru a influența rezultatul. În astfel de cazuri, prima etapă a examinării este identificarea tentativelor de eludare. Pentru majoritatea oamenilor, însă, astfel de tehnici sunt dificil de aplicat fără a fi detectate.
Nekta Ioana DEDU
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Răzvan NEGRU
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Nekta Ioana DEDU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Psiholog criminalist…. alt bugetar cocoșat de muncă