Sibiul caută soluții pentru copiii care se pierd între școală, familie și sistem

Un caz fictiv, folosit într-un exercițiu de lucru, a arătat cât de ușor se poate pierde un copil vulnerabil între școală, familie, medic, poliție și protecția copilului

Un copil care devine retras, lipsește de la școală, are o criză emoțională sau devine victima abuzului ar trebui să primească ajutor repede. În realitate, drumul dintre primul semn de alarmă și sprijinul concret poate fi lung, fragmentat și greu de urmărit.

Aceasta a fost una dintre concluziile desprinse din evenimentul „Servicii comunitare integrate pentru grupuri vulnerabile: de la coordonare la intervenție”, organizat în 24 și 25 septembrie de Consiliul Județean Sibiu și Programul ROMACT România, implementat de Consiliul Europei.

Timp de două zile, reprezentanți din educație, sănătate, protecția copilului, poliție și administrația locală au discutat despre intervenția în cazurile copiilor aflați în dificultate. Punctul de plecare a fost „Andrei”, un nume fictiv, folosit pentru un studiu de caz menit să permită o discuție deschisă, fără a expune povestea vreunui copil real.

Exercițiul a scos însă la suprafață o problemă cât se poate de reală: nimeni din sală nu a putut reconstitui complet traseul copilului prin sistem. Cine a observat primul semn că ceva nu este în regulă? Cine trebuia să preia cazul? Cine a urmărit situația mai departe?

Un copil poate ajunge, pe rând, la părinți, profesori, consilierul școlar, medic, poliție sau protecția copilului. Fiecare instituție își face partea, însă informația nu circulă întotdeauna suficient de repede, iar intervențiile pot rămâne separate. În lipsa unei persoane care să urmărească întregul parcurs, firul se poate rupe.

Participanții au vorbit și despre presiunea pusă pe profesori. În multe școli, un singur consilier școlar deservește un număr foarte mare de elevi, iar cadrele didactice trebuie să gestioneze, pe lângă activitatea educațională, și situații pentru care nu au întotdeauna pregătire de specialitate: semne de abuz, consum de droguri, violență sau crize emoționale.

Lipsa specialiștilor este o altă problemă. Medicii psihiatri pentru copii sunt puțini, iar sănătatea mintală a copiilor și tinerilor a devenit o temă tot mai prezentă în comunități. La Sibiu funcționează deja Centrul de Sănătate Mintală pentru Copii, în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda”, iar Consiliul Județean derulează, împreună cu aceeași instituție, programul „O comunitate pentru sănătate mintală”, destinat elevilor de gimnaziu și liceu.

Au fost discutate și barierele mai puțin vizibile: teama copilului de a vorbi, frica părinților de un diagnostic sau de etichetarea propriului copil, birocrația și lipsa resurselor. Uneori, au arătat participanții, un părinte poate refuza chiar și un tratament necesar, iar instituțiile nu au întotdeauna instrumente clare și rapide pentru a gestiona astfel de situații.

O altă întrebare rămasă deschisă a fost ce se întâmplă după intervenția dintr-un moment de criză. Cine rămâne alături de copil după ce urgența trece? Cine se asigură că sprijinul continuă și că problema nu reapare?

Printre propunerile formulate s-au numărat desemnarea unui responsabil de caz pentru fiecare copil aflat în risc, realizarea unei hărți simple cu pași și numere de telefon utile, accesibilă atât specialiștilor, cât și copiilor sau părinților, dar și folosirea mai eficientă a mecanismelor prin care instituțiile pot fi chemate la aceeași masă. Una dintre resursele amintite este rolul prefectului, care poate reuni mai multe autorități atunci când un caz depășește competența unei singure instituții.

Sibiul a fost singurul județ din țară care a avut un parteneriat cu Programul ROMACT România. Evenimentul din aceste zile a fost ultimul organizat în cadrul colaborării, întrucât programul își încheie activitatea la nivel național.

„Sunt oameni care lucrează de ani de zile cu cazuri grele și care aleg să vină cu întrebări, nu cu scuze. Le mulțumesc participanților care s-au implicat cu adevărat în aceste două zile și experților ROMACT, care ne-au însoțit constant în tot acest parteneriat și au avut încredere că Sibiul poate fi un exemplu. Ideile de aici merită continuate, iar noi ne dorim ca niciun copil din județul nostru să nu mai depindă doar de șansa de a găsi persoana potrivită la momentul potrivit”, a declarat Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.

Andrei nu există. Dar traseul lui, pe care participanții nu au reușit să îl reconstituie în întregime, poate fi oricând al unui copil real. Iar miza discuțiilor de la Sibiu rămâne simplă: niciun copil aflat în dificultate să nu depindă doar de șansa de a întâlni, la momentul potrivit, persoana care știe ce are de făcut.