Cu cărţile pe faţă

Regret că nu pot fi de acord cu cei care susţin că Sibiul este o "capitală culturală europeană" şi am suficiente argumente, dintre care vă enumăr doar câ­teva evidente: am avut nume­roase librării, prin toate cartierele, mai sunt câteva, în care puţini cititori intră şi mai puţini cumpără; au existat cinci cinematografe, în care rulau, destul de des, filme bune, mai avem unul "de cartier", fără spectatori; înainte de 90 erau câteva cenacluri literare în care s-au afirmat câţiva scriitori notabili; avem câteva muzee de valoare, dar sunt frecventate de turişti, sibienii preferând concer­tele ocazionale din Piaţa Mare; revistele literare Transilvania şi Euphorion se găseau la chioşcuri, acum nu mai există nici chioşcuri de difuzare a presei; doar cu Muzeul tehnicii populare, Complexul muzeal Brukenthal şi Grădina zoologică nu m-aş încumeta să ridic Sibiul la rangul de oraş cultural. n Iar când văd cum sub ochii oficialităţilor locale şi naţionale se prăbuşesc edificii declarate monumente de valoare istorică mi se răscoleşte fierea. Nu mai vorbesc de faptul că de câţiva ani, Chiriac-bei şi Frau Fodor nu-s în stare să dea teatrului numele lui Radu Stanca, aşa cum ei, nesiliţi de nimeni l-au stabilit! n O carte interesantă este "Alimentarea cu apă a oraşului Sibiu/Monografie istorică şi tehnică)" autor ing. Gheorghe Brânduş, directorul Întreprinderii comunale Sibiu, 1940, Kraft & Drotleff SA, tipărită cu sprijinul Primăriei. Nu ştiu dacă a fost reeditată, dar ar merita, fiindcă prezintă avatarurile sistemului de alimentare cu apă a sibienilor 
de-a lungul anilor. Dacă în alte domenii nu prea avem cu ce ne lăuda, în cel al apei potabile suntem cu mult înaintea altor oraşe din România (chiar şi la preţ!) n Nu ştiu pe ce statistici se bazează cei care ne spun că a scăzut "îngrijorător" natalitatea în România, când eu văd centrul oraşului nostru invadat de cupluri de tineri cu doi-trei copilaşi "la purtător": unul, de mână, altul în cărucior şi al treilea în pântecul mămicii. Sigur că, oricât de…harnici ar fi bărbaţii, nu reuşesc să ţină ritmul naşterilor cu cel al plecărilor la muncă în străinătate, dar, per total, popu­laţia României este în majoritate tânără, chiar şi în Sibiul pensio­narilor. n Apropo, nu există zi sau seară în care să nu mă gândesc şi să le doresc sănătate asisten­telor Estera Ţăranu şi Virginia Morariu, doar două dintre membrele Asociaţiei Philadelphia din Cristian, care s-au dedicat cu trup şi suflet bolnavilor care nu pot părăsi domiciliul, ţintuiţi la patul de suferinţă. V-o spun cu gând curat, fiindcă au fost alături de familia mea în cele mai grele momente ale vieţii şi morţii. n Într-un ungher uitat al cămării am dat peste o lampă cu gaz şi feştilă, cum aveam, în urmă cu 70 de ani, la bunicii din Păuca. Am spălat-o, am lustruit-o, mai trebuie să-i pun gaz şi pot aştepta liniştit restricţiile promise de impotenţii noştri politicieni. Nu ştiu ce-or face bieţii oameni care îşi câştigă pâinea cea de toate zilele cu calculatorul, care, bag samă, nu funcţionează fără curent electric după ce i se epuizează bateria…n Scumpii noştri parlamentari dovedesc o mare grijă faţă de funcţionarii publici, introducând în Codul Administrativ tot felul de noi articole între care unul stipulează că aceştia pot "lucra" şi de acasă. Nu se precizează dacă pot primi în audienţă în perioada când nu-s la instituţie! (Ştiu eu câteva doamne de la Primărie care ar fi mai utile cetăţenilor dacă ar rămâne acasă tot anul, primind salariul prin poştă.)

P.S. În sfârşit, şantierul de la pasajul pietonal Bulevard a fost lichidat. Pasajul e la fel de sinistru. Am câştigat o bătălie, nu şi războiul cu Primăria.