Crizele vin în valuri, soluțiile întârzie: radiografia unui turism prins între licitații „peste noapte”, prețuri „de Monaco” și nevoia de investiții

Turismul românesc se declară „unit” în fața crizelor, dar realitatea din teren spune altceva: instabilitate legislativă, decizii luate peste noapte și infrastructură fragilă pun presiune pe o industrie deja vulnerabilă. De la avertismentele privind scăderea consumului și adaptarea forțată la reguli europene, până la exemple concrete precum licitațiile impuse brusc pentru terase sau pierderea unor conexiuni aeriene, mesajul din industrie și administrație converge spre aceeași concluzie: fără predictibilitate și coordonare reală, competitivitatea destinațiilor rămâne mai degrabă un obiectiv declarativ. „Am auzit turiști spunând că prețurile din Sibiu sunt comparabile cu cele din Monaco”, subliniază voalat primarul Astrid Fodor, care recunoaște totuși că „nu a fost la Monaco pentru a verifica”. Acesta este, mai degrabă, un semnal de alarmă care spune mai mult despre tensiunile din piață decât despre ambițiile de dezvoltare.

Industria hotelieră nu mai vorbește despre o singură criză, ci despre un cumul de presiuni care se suprapun și se amplifică.

„Crizele care continuă se înmulțesc, din păcate, atât ca frecvență, cât și ca impact asupra noastră”, avertizează Simona Constantinescu, președinte Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR), în cadrul Conferinței Anuale FIHR 2026, la Hotel Ramada by Wyndham Sibiu, sub tema „Turismul Românesc 2026: Conectăm resursele pentru viitorul competitiv al destinațiilor”.

Simona CONSTANTINESCU, președinte FIHR I Foto: Răzvan NEGRU

Lista problemelor nu este deloc scurtă: impredictibilitate fiscală, scăderea puterii de consum, presiuni din legislația europeană și un val continuu de schimbări tehnologice. „Trebuie să ne aliniem acestor realități”, spune Constantinescu, într-un ton care sună mai degrabă a chestiune de supraviețuire în piață decât opțiune.

În teorie, soluția este „dialogul”. În practică, însă, industria pare să reacționeze mai degrabă la șocuri decât să le anticipeze.

„Suntem o comunitate” – dar cât ajută asta?

Discursul oficial insistă pe ideea de unitate și colaborare.

„Suntem aici ca o comunitate, pentru că asta ne face mai puternici”, spune Simona Constantinescu, subliniind nevoia de schimb de experiență și soluții.

Problema este că această solidaritate declarativă nu compensează lipsa de predictibilitate sistemică. Când regulile se schimbă rapid, iar contextul economic rămâne volatil, dialogul riscă să devină mai degrabă un exercițiu de supraviețuire decât un instrument real de dezvoltare.

Sibiu, exemplu de succes… dar cu fisuri vizibile

Administrația locală vine cu o contra-narațiune: exemplele de bune practici. Sibiu este prezentat ca un model de destinație consolidată.

„Este o destinație turistică recunoscută și apreciată”, spune primarul Astrid Fodor, invocând pozițiile fruntașe în clasamentele naționale: locul 2 la calitatea destinației, locul 3 la turiști străini și top 5 la nivel general.

Dar chiar și în acest caz „de manual”, problemele nu lipsesc.

„Traversăm o perioadă dificilă, marcată de provocări economice și geopolitice, care nu avantajează turismul”, recunoaște edilul.

Mai mult, un element-cheie pentru orice destinație – conectivitatea – devine vulnerabil. „Eliminarea unor zboruri, precum cel operat de Lufthansa, reprezintă o lovitură pentru turism, mai ales în contextul în care turiștii străini au nevoie de acces facil către oraș. Sperăm ca această situație să fie temporară”, spune Fodor, referindu-se la retragerea unor curse aeriene din și spre Munchen.

Strategie există. Implementarea rămâne problema

Administrația vorbește despre planuri, strategii și consultări extinse.

„Am contractat o strategie de dezvoltare turistică (…) în care au fost consultați operatorii din turism, sectorul cultural și comunitatea locală”, explică primarul.

Pe hârtie, lucrurile arată bine: investiții în centrul istoric, revitalizare urbană, lucrări la monumente.

În realitate, însă, blocajele apar exact unde contează: în execuție.

„Procesul este lent, mai ales în zonele istorice, unde sunt necesare numeroase avize”, admite Fodor. La aceasta se adaugă limitările financiare și restricțiile privind împrumuturile.

Cu alte cuvinte, planurile există, dar viteza de implementare rămâne o vulnerabilitate structurală.

Legislația „peste noapte” – licitații pentru terase

Cel mai clar exemplu de disfuncționalitate sistemică vine din zona legislativă și un test real pentru industrie.

„A apărut peste noapte (n.r. OUG 7/2026 a fost publicată pe 25 februarie 2026 în Monitorul Oficial) o ordonanță de urgență care obligă la organizarea de licitații pentru ocuparea spațiilor publice mai mari de 10 metri pătrați. Această măsură trebuie implementată într-un termen de 45 de zile și afectează direct operatorii care au terase,” declară Astrid Fodor în fața celor prezenți. În audiență au existat voci care recunoșteau că nu au auzit de această ordonanță de urgență.

Impactul este imediat: operatorii care gestionează terase cu suprafețe mai mari de 10 mp trebuie să treacă printr-o licitație și să intre rapid într-un nou cadru contractual.

„Noi închiriam pe baza unei taxe locale, dar de acum trebuie să organizăm licitații. Nimeni nu știa de această ordonanță, ne-am trezit cu ea. Se aplică la tot ce este peste 10 metri pătrați. Acum vor face licitații și vom încheia contracte.

Este o situație dificilă, mai ales pentru cei care au investit deja și își amortizează investițiile pe termen lung. Încercăm să găsim soluții astfel încât operatorii corecți, care respectă toate regulile, să nu fie afectați negativ. Toți care sunt în regulă cu actele necesare nu vor fi afactați”, spune Astrid Fodor.

Este exact tipul de situație pe care industria îl invocă atunci când vorbește despre impredictibilitate: reguli schimbate brusc, fără perioadă reală de adaptare.

Foto: Răzvan NEGRU

Turismul, un „ecosistem” în care prețurile devin vulnerabilitate

Dincolo de infrastructură și reglementări, apare o altă problemă sensibilă: percepția turiștilor asupra prețurilor.

„Turismul funcționează ca un ecosistem (…) toate elementele sunt interconectate”, spune Fodor, subliniind rolul serviciilor și al costurilor.

Semnalele din piață sunt deja vizibile: „Am auzit turiști spunând că prețurile din Sibiu sunt comparabile cu cele din Monaco.”

Chiar dacă afirmația este discutabilă, ea indică o problemă reală: raportul calitate-preț devine un factor critic pentru competitivitate.

Între potențial și realitate

Mesajul general al conferinței este unul optimist: turismul românesc are resurse, are identitate și are inițiative.

„Promovăm valorile culturale naționale (…) și valorificăm potențialul turistic al țării”, spune Simona Constantinescu.

Dar, dincolo de acest discurs, rămâne o tensiune evidentă: între ceea ce industria spune că vrea să devină și condițiile în care este obligată să funcționeze.

Fără stabilitate legislativă, coordonare între actorii publici și privați și o execuție mai rapidă a proiectelor, „viitorul competitiv al destinațiilor” riscă să rămână, cel puțin deocamdată, mai mult un slogan decât o realitate.