Cum despicatul firului în patru a devenit sport național, nu aveau cum să lipsească stivele de aplauze și critici generate de recent încheiatul festival de rap și trap de la Costinești. Am auzit, succesiv, că evenimentul a fost „super cool”, că ne-a oferit o măsură a decadenței, că ar fi fost prilej pentru defulări pubere sau că s-a transformat în platformă discretă de promovare a unor obiceiuri neortodoxe. Personal, nu rezonez cu mesajele și muzica ce s-au prelins de pe scenă, dar nici alții probabil nu rezonau cu evenimentele gustate de mine, alături de prieteni, tot la Costinești, în urmă cu 25-30 de ani. Deci, suntem chit.
Celor câteva cazuri de participanți prinși cu substanțe interzise asupra lor li s-au adăugat niscai discursuri și îndemnuri discutabile, plus un incident nefericit în urma căruia un băiat a ajuns în spital. În traducere liberă, festivalul nu a fost nici prea – prea, nici foarte – foarte în materie de ieșiri în decor. Unii au găsit discursul despre consumul de droguri, rostit în limbajul folosit de adolescenți, drept o metodă ingenioasă de a-i apropia. Mă rog, polologhia rostită în limbaj de băiat de cartier părea mai degrabă un text cu pretenții motivaționale, bălmăjit în fața chioșcului din colț de un vlăjgan ce se vrea un soi de tătuc pentru puștanii de la bloc. Puștani care, seduși de discursul mitraliat pe limba lor, s-ar putea să pună mână de la mână și să-i cumpere o bere emițătorului.
Nu știu dacă o coborâre a ștachetei, o înmuiere a mesajului în sărăcia lexicală înseamnă tocmai abordarea sănătoasă, dar trăim vremuri în care orice act teribilist se transformă într-o „provocare”. Dincolo, însă, de toată dezbaterea publică și schimbul de replici dintre drastici și îngăduitori se lăfăie o realitate pe obrajii căreia se văd urmele unui vărsat de vânt ideologic, netratat la timp. Manifestările unora dintre adolescenți și discursurile cu accente suburbane nu sunt altceva decât oglindirea unei stări sociale. Trăim într-o țară în care copiii și tinerii consumă droguri, înjură, își iau drept model personaje cu notorietate toxică, deci e de așteptat să existe astfel de episoade. Nu trebuie să ne mire, nu are rost să căutăm izvorul acestor derapaje, căci ele țâșnesc din puzderia de arteziene ce ne înconjoară. Trist e că singurele încercări de a găsi oarece soluții la marile probleme sunt tocmai cele ce te cufundă în ele.