Ceea ce n-au reușit vaccinul și tot neamul restricțiilor să facă, adică să tragă pandemia pe linie moartă, a izbutit primul pacient al planetei, președintele rus, Vladimir Putin. Aproape că niciun jurnal de știri nu mai suflă o vorbă despre coronavirus, totul concentrându-se pe situația dramatică din Ucraina (până și informația că într-un bloc din Carei a avut loc o explozie a primit un briz briz adaptat, menționându-se că această localitate se află aproape de granița cu Ucraina, deși amănuntul e irelevant, de vină pentru deflagrație fiind o acumulare de gaze). Am auzit ani la rând tot felul de analiști și oracole ale zilelor noastre care vorbeau despre genialitatea lui Putin. Oare să fie atât de luminat un ins care prin acțiunile sale duce la demonizarea propriului popor în ochii întregii lumi? Se cheamă că ești genial când, cu bună știință, îți conduci poporul, și așa sărac, către foamete și austeritate crâncenă, doar pentru a încerca să pui în practică niște ambiții cu accente patologice? Argumente precum pericolul extinderii UE și NATO, amestecul Occidentului în ceea ce s-a numit „revoluția portocalie” din Ucraina pot fi teme de polemici, de dezbateri internaționale, însă nicidecum motive ce justifică distrugeri și crime. Sancțiunile pe care le încasează Rusia la foc continuu vor lovi puternic economia acestei țări, dar și situația oligarhilor care, la un moment dat, ar putea considera că devotamentul față de „tătuc” are un preț mult prea mare. Dar ceea ce îi va lovi și mai rău pe ruși după atacul împotriva Ucrainei va fi atitudinea întregii lumi față de ei. Probabil că turiști nevinovați din Rusia vor fi priviți cu reproș mulți ani de acum înainte, atunci când vor merge în vacanță în Europa, America sau orice altă destinație. Putin a demonstrat că face o fatală confuzie între devotamentul față de popor și ambițiile nebunești de a reînvia ceea ce a fost odată URSS. Cei ce au privit în direct la televizor războiul sunt marcați de imaginile cu mame și copii ce fug din calea războiului, cu tați înlăcrimați rămași să lupte cu invadatorul, iar emoțiile create de acele filmări dramatice nu vor face altceva decât să crească aversiunea față de ruși, inclusiv față de cei ce nu au nicio vină. Despre ucraineni s-au spus multe în trecut: că i-au persecutat pe români, că se țin de contrabandă și infracțiuni violente, dar în fața tăvălugului rusesc toate acestea nu mai contează, scepticismul fiind înlocuit de solidaritate. Ceea ce nu știm dacă se va întâmpla și în cazul rușilor, după ce va trece urgia și această teoretic mare putere va avea nevoie de sprijinul întregii lumi. Dincolo de sânge, blocuri transformate în moloz, explozii, obuze sau rachete, a suferit răni importante un adevărat sistem de valori, iar omenirea, care nu și-a revenit după lovitura COVID-19, încasează încă o resetare crâncenă.