"Consumaţi strudel cu mere, dă avânt şi dă putere"

L-am întrebat pe un proprietar de canale tv de ce ne mănâncă nervii şi răbdarea cu atâtea minute de reclame şi publicitate la tot felul de saltele, cratiţe, scule, medicamente, suplimente alimentare, unsori de dat prin diferite găuri, cazane şi şeminee, supozitoare, ca­lorifer electric cu ulei, plită electrică, pastile ca să dormi, pastile ca să stai treaz, jaluzele, băuturi, căţei, pisici, prezervative, hârtie igienică etc. A rân­jit ca şi când ar râde: "Dacă plăteşti bine, şi pe tine te prezint ca ăl mai mare jurnalist. După 50 de ani de presă, nu te-ai prins că fără aceste reclame, tu nu ai putea vedea ce-ţi place: fotbal englez, snooker mondial, tenis de la Roland Garros, Turul ciclist al Franţei ori Italiei? O vorbă din popor, care se potriveşte discuţiei noastre spune: "Dacă îţi place să umbli călare, trebuie să suporţi beşinile calului". Aşa că, vrei, nu vrei suportă publicitatea tv". Nu i-am spus că am început să mă uit tot mai rar la tv, poate dă faliment! * În nesfârşitul interviu cu Daniel Cristea-Enache, Nicolae Manolescu zice la un moment dat: "Gândeşte-te, dragă Daniel, la câţi ur­maşi direcţi ai securiştilor de altădată se numără printre politicienii, primarii, miniştrii, şefii de insti­tuţii din noua nomenclatură." Se gândeşte şi Daniel, se mai gândesc şi alţii, dar ne facem că nu ştim cine i-a năşit şi cocoloşit.* Premiul "Cartea anului 2021" l-au primot ex aequo, Gheorghe Grigurcu "Reverberaţii" (Editura Cartea Românească, versuri) şi George Volceanov "Un Shakespeare pentru mileniul trei: istoria unei ediţii" (Editura Tracus Arte, teza de doctorat a autorului.) Adevărul e că nici nu prea ai din ce alege. * În ziarul Liberta­tea a apărut un "top al celor mai frumoase mănăstiri din România". Pe primele locuri sunt puse: Prislop, Putna, Voroneţ, Moldoviţa, Cozia. Pe locul 20 apare şi una din judeţul Sibiu, cea de la Cârţa, monument istoric, aflat, fireşte, în ruină, ca mai tot Sibiul – Capitală Cultura­lă Europeană! * Într-un interviu, Tudor Arghezi mărturi­sea: "Mi-a plăcut să răstorn rânduielile vechi ale cu­vintelor de dragul unui nou contur stilistic pronunţat şi chiar violent". Exact asta i-a dat originalitate. Pentru el "jurnalismul e numai o supapă trecătoare a stomacului strâns în chingile sărăciei. Jurnalistica nu e prielnică decât unei familii speciale de inteligenţe – Dinastia Zgârie-brânză". Şi alta: "Numai prostimea culturală îşi închipuie că arta e o cravată şi literatura o umbrelă". Curzio Malaparte, italianul zvăpăiat, instabil şi aventurier se aseamănă cu Arghezi. Pe adevăratul nume Kurt Erich Suckert, între alte năz­bâtii pe care le-a făcut-trecând de la fascism la comu­nism şi de la ateism la catolicism-Malaparte s-a dat corespondent de război, fără să fi fost o singură zi pe front, dar preluând informaţi de la alţii. EI a spus că: "Un stat totalitar este un stat în care tot ceea ce nu este interzis este obligatoriu". S-a prăpădit în 1957, la 59 de ani, bolnav de cancer la plămâni. Biografia lui este mai interesantă decât opera.