Citite, auzite: "Trebuie să ne bucurăm de progresul tehnologic,reglementându-l"

* Într-un lung interviu, Andrei Pleşu, care se consideră "vechi", vorba lui Caragiale, spune cu convingere: "Acum nu mai e vorba de o ruptură de generaţie, e vor­ba de o mutaţie. În acest sens spun că trebuie să pre­venim, să ne păzim, să ne bucurăm de progresul tehnologic; reglementându-l. Recomand, în acest context, cartea "Demenţa digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii" , scrisă de Manfred Spitzer" (cercetător german, n. 1958, implicat în dezbaterea despre tehnologie şi educaţie). Cu adevărat, noi, cei de vârsta a treia, anevoie ne adaptăm noilor tehnologii, care au ajuns să ne spe­rie. Pentru mine, spre exemplu, cardul este un carton oarecare, banii din portofel oferindu-mi siguranţă, nu cei din bancă. * Conform unui sondaj făcut de o firmă serioasă, după perioada de pandemie, în prezent, 33 la sută din angajaţii din Franţa lucrează în prezent de acasă. Obiceiul acesta s-a împământenit şi în alte ţări, având avantaje şi dezavantaje, pe care sociologii nu prididesc să le analizeze. Eu, unul, mă simţeam mai bine pe vremea când ne întâlneam toţi angajaţii la redacţie în fiecare zi, comunicând direct, nu doar prin telefon şi internet. * "Niciodată un popor n-a renun­ţat în aşa de ruşinoasă şi totală măsură la sine în­suşi şi n-a intrat de bunăvoie în robie străină fă­ră nădejde, cum s-au petrecut lucrurile la noi în timpul din urmă. Am ajuns gunoiul lumii, râsul tuturor si şi nici urmă de mândrie naţională sănătoasă" Aşa scria Onisifor Ghibu în jurnalul său în 3. III 1949. Atunci ne călăreau ruşii. Aşa aş putea scrie şi eu într-un jurnal, acum, când ne călăresc toţi. * Nu mai ştiu la care post de televiziune, la una din emisiunile care se vor distractive, un ins a venit şi-a spus un banc. Cică, Dumnezeu s-a dus să vadă ce mai fac Adam şi Eva pe vremea când încă aceştia nu fuseseră alungaţi din Rai. Adam era singur şi moţaia sub un măslin." Unde-i Eva, măi Adame?" l-a întrebat Dumnezeu.”S-a dus să se spele în mare, Doamne." La care Dumnezeu a început să se văicărească: "Aoleu, de ce-ai lăsat-o, fiindcă o să capete gust şi miros toţi peştii! "S-a râs copios. Nu ştiu dacă au gustat/!/bancul şi cei de la CNA, care se ocupă cu cenzura audiovizuală. * Printre multele mele hârţoage, am dat de o însemnare veche despre Besoiu Nicolae Avram, născut la 22 noiem­brie 1898, în localitatea Sebeş-Alba. În 1916 a fost în­corporat ca soldat în Regimentul 64 infanterie (armata austro-ungară). Satisface stagiul militar în acest re­giment până în 1918. La 11 decembrie acelaşi an, se înrolează voluntar în Garda Naţională Română din Sebeş- Alba. Disciplinat, destoinic, înaintează în ierarhia militară, ajungând plutonier major instructor în diferite unităţi militare române până în 1940, când este numit, în cadrul Spitalului Militar Sibiu, ca instructor, funcţie pe care o îndeplineşte până în 1946. Din "foile calificative" rezultă că se distingea prin patriotismul dovedit, foar­te bun camarad, bun organizator şi gospodar, preocupat de viaţa trupei din subordine. Poate că v-aţi dat seama că este vorba despre tatăl celor doi actori sibieni: Avram şi Ion (Gimi) /Besoiu, cu cariere strălucite în teatru şi film, primul, la Turda şi Sibiu, al doilea, la Bucureşti. Avram s-a prăpădit în octombrie 2002, Gimi, în ianuarie 2017. Pe bătrân l-am cunoscut pensionar: era bărbat înalt, chipeş în ciuda vârstei.