Citite, auzite: "Toată lumea ştie la ce sunt bune lucrurile utile"

Americanii au tot încercat să introducă democraţia "lor" prin diferite colţuri ale lumii, în special la arabi şi la asiatici. Nu ştiu ce preţ au plătit pentru aceste tentative eşuate, dar mulţi soldaţi şi-au dat viaţa pentru o cauză pierdută. Noi, europenii, din acest punct de vedere suntem mai rezervaţi, preferând să învăţăm de la alţii mai înţelepţi, cum ar fi chinezii, cu a lor civilizaţie milenară. Iată câteva din proverbele de ţinut minte: "Nu vorbiţi dacă nu veţi schimba liniştea în mai bine; Cocioaba în care se râde este mai bogată decât palatul unde este tristeţe; Cel care vă arată defectele nu întotdeauna este duşman, iar cel care vă laudă calităţile nu întotdeauna vă este prieten; Învăţătorii doar deschid uşile, dar voi trebuie să intraţi; Toată lumea ştie la ce sunt bune lucrurile uti­le,  dar nimeni nu ştie la ce sunt bune Iucrurile inutile”. * Thailandezul Apichatpong Weerasethakul a fost distins cu premiul juriului la Cannes 2021, pentru filmul "Memoria",  "experimental,  sensibil şi oniric". Dacă vrea să fie băgat în seamă, trebuie să-şi schimbe nume­le ăsta imposibil. * Nu am idee cine i-a numărat, dar am citit că există 10.000 de vulcani pe Pământ, din care 1.415 sunt consideraţi activi. Or fi fost luaţi în calcul şi vulcanii noroioşi de la Berca (Buzău)? * O "Beretă Che" -precum cea purtată de celebrul revoluţionar Che Guevara, produsă de firma Laulhere-lână merinos, piele şi stea din metal – costă 119 euro şi sunt destui care cumpără prin ţările occidentale. Pe la noi se poartă… chelia cu barbă. * Ştiţi ce spunea Emil Cioran des­pre politicieni (el, care a cochetat cu legionarii în tinereţe şi-a dus toată viaţa această "tinichea de coa­dă”)? "Toţi oamenii sunt invidioşi, iar politicienii în special. Ajunge politician cel ce nu suportă pe nimeni, nici în faţa, nici deasupra lui. Regimul democratic are un mare cusur şi anume: permite oricui să ţintească la putere şi îi încurajează ambiţiile. Aşa se înmulţesc fanfaronii, vociferanţii, ţicniţii, pe care fatalitatea nu vrea să-i ocolească, furioşi, neajutoraţi, incapabili de triumf sau cădere". Ce zice filozoful pe ocolite, eu o spun de-a dreptul: astăzi, politicienii noştri, în marea lor majoritate, sunt inşi care n-au avut ori nu le-a plăcut meseria pe care au practicat-o: un medic bun, un profesor cu vocaţie, un inginer instruit, un magistrat onest, un scriitor adevărat nu se bagă în politică, domeniu care maculează şi perverteşte. Despre jurnalişti ce să spun: n-am cuvinte! * Se zice că e destul să vezi aragazul unei gospodine, ca să ştii dacă să mai mergi la WC!! Păi, dacă mergi la cineva în ospeţie, bănuiesc că nu dai iama prin locuinţă. Există multe amănunte după ca­re îţi poţi da seama dacă gazda este… de casă ori de oraş, vorba ceea: "Doamnă în bucătărie, curvă în oraş, bucătăreasă-n pat". * Dacă aşteptaţi să scriu de război, de pandemie, de inflaţie, de recesiune, de veşnicele poveşti cu mărirea pensiilor şi salariilor bugetarilor,  vă înşelaţi. Uitaţi-vă la televizor. Eu vă citez, în încheiere, câteva stihuri semnate de luliu Cezar Săvescu (1866-1903), reprezentant al boemei literare de la sfârşitul secolului 19: "Glic/face gâtul sticlei: glic/Tu bei vin şi eu beau bere/Asta nu face nimic/Un sim­bol eşti în picere/Tu eşti mare, eu sunt mic/Glic". Poet minor, beţiv, sărac, mort de tânăr (cum se cade să se prăpădească poeţii romantici şi simbolişti)… G. Călinescu are şi pentru el câteva rânduri în Istoria literatu­rii … , numindu-l "un nostalgic în căutare de spaţii exotice, pustii". Mie mi-a plăcut asta cu "Glic".