Citite, auzite: "Sunt o pictură umedă – mă zvânt la soare”

* La 73 de ani, împliniţi în 11 noiembrie curent, Mircea Dinescu a intrat în rândul "clasicilor în viaţă" şi poate spune că este un om împlinit din toate punctele de vedere. S-ar putea stabili definitiv la moşia de pe malul Dunării, departe de mizeriile acestei lumi, dar histrionul din el nu-i dă pace, simţindu-se mai con­fortabil în lumina reflectoarelor şi în îmbulzeala dâmboviţeană. Are emisiuni la tv, face pe analistul po­litic, nu m-aş mira să-l văd deputat ori senator, îşi lansează cărţile cu zgomot, uneori fiind chiar simpa­tic, deşi despre lovitura de stat de care n-a fost străin a început să fabuleze şi să uite. Din volumul "O beţie cu Marx" vă ofer un catren: "Sunt o pictură umedă – mă zvânt la soare,/muşte mă duc scârbite pe picioare/şi îmi depun pe geamuri, pe lămpi şi pe batiste/bojocii şi ficatul, şi maţele foviste" (Convalescen­ţă)" * Apropo, ştiţi cum şi-a botezat ultimul volum apă­rut pe piaţă? "Colier din bomboane de colivă". * Un tribunal din Lausanne (Elveţia) a dat o sentinţă prin care un cocoş nu are voie să iese din coteţ între orele 20 şi 7, pe motiv că deranjează somnii vecinilor, care au făcut reclamaţia. Proprietarul cocoşului a făcut recurs, nemulţumit de sentinţă, invocând legea federală pentru protecţia animalelor. La Sibiu, de mulţi ani nu mai ai voie să creşti păsări de curte în oraş şi se evită ase­menea situaţii jenante. * Într-un ghid turistic al Pari­sului, pe lângă ofertele ştiute-monumente, muzee, palate, parcuri, grădini-am găsit un capitol intitulat "Parisul neobişnuit", prin care suntem invitaţi…la cimitire: Pere Lachaise, cel mai mare şi mai interesant, unde sunt îngropaţi cei 147 de supravieţuitori ai Comunei din Pa­ris, în 1871, executaţi lângă zidul înconjurător; Montparnasse, în care odihnesc în veci: Baudelaire, Saint-Beuve, Maupassant; Montmartre, unde-s îngropaţi: Degas, Fragonard, Vigny, Stendhal, Labiche, Offenbach, Berlioz etc; la intrare, vizitatorii primesc o hartă cu zonele în care se află mormintele altor personalităţi care n-au avut loc în Pantheon, cum ar fi Voltaire, Mirabeau, Rousseau, Hugo,Zola. În cimitirul Pere Lachaise îi găsiţi şi pe românii George Enescu, Elvira Popescu, Martha Bibescu, iar în Montparnasse au locurile de veci Brâncuşi, Cioran, Ionesco,Tzara. Să luăm aminte: moartea nu-i un argument pentru uitare. * Din Almanahul Universul din 1938, citez: "În ceea ce priveşte crimele pasionale, nu s-a înregistrat decât una mai de seamă. E crima Elizei Dornescu, care, în plin pre­toriu al Tribunalului Ilfov, a doborât cu câteva focuri de revolver pe inginerul Urlăţeanu, fostul ei amant". Inginerul a murit, Eliza Dornescu a intrat la puşcărie, iar gazetarii bucureşteni au mâncat, câteva luni, o pâine albă din acest scandal. Ca şi acum, când fac din căcat bici. * A fost o perioadă (anii 90/când s-a făcut ma­re agitaţie pe tema maladiei transmise, în special, de homosexuali, SIDA, mai ales că era vorba de personaje arhicunoscute, care au murit, răpuse de acest virus ne­cunoscut: Michael Foucault (filozof francez), Arthur Ashe (tenismen american), Freddy Mercury (cântăreţ englez), Rudolf Nureev (balerin rus), Rock Hustom (actor american) etc. Acum, se manifestă mai multă discreţie, de când lesbienele şi pederaştii au obţinut tot felul de drepturi şi libertăţi, deşi SIDA continuă să facă victime, iar noi ne luptăm cu…păcănelele.