n Un prieten mi-a dat o cărţulie de care dorea să scape: "Carnet de nosologie medicală" din anul 1938. Habar nu aveam ce-i aia nosologie, dar am căutat şi am aflat: "nosologie = ramură a ştiinţelor medicale care studiază bolile în general, clasificându-le după anumite criterii, care permit definirea şi delimitarea lor" .Tot nu m-a lămurit. Oricum, lista bolilor era întocmită de dr. C. Gheor­ghiu, după nişte diagnostice ale deceselor din 1930 ale românilor. Am extras câteva de tot hazul: "Intoxicarea nervilor la creer, una bubă la gât, cauza unei cârtiţe subsuoară, gută la inimă, sinucidere necompletă prin spânzurare, apă în cap, încăierarea intestinelor, încuiat la ambele părţi etc". Se murea şi atunci, se moare şi acum, dar cu diagnostice mai sofisticate. n Scrie, pe bună dreptate, Nicolae Manolescu: "A lăsa dovedirea plagiatelor la mâna celor care au acordat titlul este totuna cu a pune lupul paznic la oi. Problema plagiatului a lăsat în umbră o altă problemă la fel de gravă: aceea a calităţii, în multe cazuri foarte discutabilă, dacă nu inexis­tentă, a tezelor de doctorat. Deşi este menţionată foarte rar, plaga din urmă este cu mult mai extinsă. Şi dacă aici nu e vorba de un furt intelectual, e vorba totuşi de un fapt foarte grav şi anume întreţinerea unui standard mediocru în promovarea dascălilor, cu consecinţe în lanţ pentru elevi sau studenţi. Nu numai plagiatul, ci şi mediocritatea dă naştere unor pui vii. Plagiatul este rodul otrăvit al unei şcoli ajunse pe butuci". Corect. Păi dacă şi miniştrii plagiază, ce să mai vorbim de alţii cu funcţii mai mărunte? n În lipsă de idei şi de oameni cu imagi­naţie, televiziunile noastre bat apa în piuă cu inflaţia, cu devalorizarea, cu scumpirile la mâncare, la gaz şi la curent, iar când termină cu astea ne "înveselesc" cu accidente rutiere, incendii, sinucideri şi bătăi între golani, pe care-i numesc frumos "interlopi". Noroc că mai transmit câte un meci de handbal,  de fotbal sau câte un turneu de snuker,că altfel mi-aş arunca televizorul pe fereastră în curtea vecinului plecat la muncă prin lume. n Un amic, stabilit în Franţa făcea comparaţie între gările de la noi şi cele de la ei: "Îţi dau un singur exemplu, gara Dijon, care are un restaurant bijuterie. Sunt parizieni care vin cu trenul special să petreacă aici. Mâncare pe alese, vinuri de soi. Poate ai auzit că Dijonul este renumit pentru vinuri, pentru muştar (Mou­tarde du Dijon avec raifort) şi pentru modul de preparare a melcilor". I-am spus că pe vremuri, la noi, era renumit restaurantul gării din Ploieşti, dar acum nu mai ştiu vreunul de calitate. În orice caz, cel din Sibiu nu e frecventabil. n Am reţinut o vorbă de-a lui Mircea Eliade: "Marii persecutori se recrutează din rândul martirilor cărora nu li s-a tăiat capul". Parafrazând, aş spune că mulţi dintre cei care au apărut după 1989 cu mărturisiri, amintiri, interviuri, volume de memorii "de pe vremea dictaturii" etc., ar fi fi trebuit dacă nu deca­pitaţi, măcar reduşi la tăcere să nu mai fabuleze, fiindcă dracul n-a fost chiar atât de negru cum vor ei să-l facă.