* În furia lui dementă, aşa i-a ordonat Hitler generalului Dietrich Hugo Hermann von Choltitz (1894-1966), pe care îl numise guvernator al Parisului în 9 august 1944. De Gaulle şi aliaţii se apropiau vertiginos de ca­pitala Franţei şi nemţii erau presaţi să se retragă. Von Choltitz a tratat cu francezii şi n-a distrus Parisul, în schimb salvându-şi cei 17 000 de soldaţi de sub comanda sa. "Salvatorul Parisului" nu are nici măcar o staţie de metrou botezată cu numele lui. Recunoştinţa e o floare rară. * Mulţi cred că satira are efecte benefice în a-i disciplina pe oameni. /oltaire a constatat (corect) că satira nu îndreaptă pe nimeni, ci îi înrăieşte mai tare pe proşti. Multă vreme am trăit cu convingerea că, noi, românii, suntem mai isteţi ca alţii. După cum se comportă de când sunt "liberi", îmi dau seama că m-am înşelat. Am sumedehie de exemple, dar vorbesc în van. * Biserica noastră ortodoxă a ajuns a patra putere în stat, alături de cele legislativă, executivă şi judecătorească. Mass-media a ajuns o babă cârtitoare pe care n-o bagă ni­meni în seamă. De aceea, nu m-ar deranja să-l avem pre­şedinte pe Prea Fericitul Părinte Daniel. Imaginaţi-vă ce impresie ar face cu ţoalele lui aurite la întâlni­rile cu ceilalţi şefi îmbrăcaţi în costume de morţi. * Liviu Rebreanu s-a ţinut departe de viaţa politică şi bine a făcut. În 1922, într-un interviu, declara: "Omul politic român este imbecil, barbar şi anticulural. Cine ar fi dispus să nu mă creadă, să binevoiască a asculta discursurile parlamentare sau a citi articolele de gazetă ale oamenilor noştri politici. Arta şi cultura românească nu au să aştepte decât duşmănie de la oamenii politici de azi". Mie vorbele lui mi se par adevărate şi azi. * Francois de la Rochefoucault, un nobil francez cu şcoală, a zis o vorbă care mi-a plăcut: "Există oameni cărora le e scris să fie proşti. Ei săvârşesc prostii nu doar din proprie voinţă, ci şi din voia sor­ţii". Tocmai de aceea nici pănă acum nu s-a găsit leac pentru tratarea prostiei. * În sfârşit şi-a dat seama şi Andrei Pleşu: "Oricum, ceea ce scrii n-are niciun efect decât eventual câte o înjurătură partizană din partea unora care par să-şi alimenteze talentul şi ide­ile din ura fidelă pe care ţi-o poartă". Mai bine mai târziu decât niciodată. * În Tratatul de la Trianon,  încheiat după Primul Război Mondial, acceptat şi semnat de toată lumea, la articolul 48 scrie negru pe alb: "Ungaria renunţă în ce o priveşte, în favoarea României la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare". Numai nişte netoţi sunt în stare să dea urmaşilor urmaşilor grofilor pământurile, pădurile, lacurile, castelele, palatele. Ca şi în cazul lui Mihai, fostul rege al României, care, abdicând, a renunţat la tot ca să-şi salveze pielea, iar acum vin toate neamurile şi pârţăgoşii din Bucu­reşti le oferă tot ce pretind c-ar fi al lor. Pentru care merite?