Citite, auzite: "Numai păcatele nu-l lasă pe om să se odihnească"

* Marin Preda a fost scriitor, n-a fost filozof, dar urcând treptele de la condiţia de fiu de ţăran la aceea de personalitate în rândul intelectualilor români, a învăţat multe şi, în primul rând, să preţuiască viaţa şi oamenii: "Cine stă pe dinafară nu poate să judece ce e înăuntru; Cine-i prea sus, nu are nicio perspectivă; Un om nu e ceea ce cred alţii despre el că este, ba chiar câteodată e cu totul altceva; Rostul vieţii e să te bucuri că trăieşti; Tinereţea e o trufie, rareori o valoare; Pentru a fi membru de partid îţi trebuie lipsă de conştiinţă morală; În viaţă orice ocupaţie e bună, cu condiţia să nu se transforme în muncă". Asta din urmă ni se potriveşte mănuşă nouă, românilor! Mihai Cimpoi (n.1942, Larga, Briceni, Basarabia), academician, critic şi istoric literar, eminescolog şi eseist, parlamentar în Republica Moldova, preşedinte al Uniunii Scriitorilor moldoveni, a scris în România literară despre "modelul Ceauşescu la Chişinău". Iată câteva pasaje: "La 13 iulie 2022, Guvernul a luat o hotărâre "cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorţie) a unor instituţii din domeniile educaţiei, cercetării şi inovării/ …/"Au fost lichidate prin comasare unele universităţi, au fost şterse de pe faţa pământului institutele academice prin trecerea la universităţi, conform modelului Ceauşescu, a fost lichidat Institutul de Filologie Română "B.P.Haşdeu", trecut sub egida Universităţii de Stat, care a lichidat Facultatea de Filologie Română, renunţând la limba şi literatura română ca disciplină/…/ "Cu ăştia vrem să ne unim?! * A apărut Volumul "Corespondenţă regina Maria-Cella Delavrancea (1913-1937). "El este alcătuit din 21 de epistole ale reginei, scrise în limba engleză şi 26 de epistole ale renumitei pianiste, scrise în limba franceză. Deşi îngrijitoarea ediţiei a avut grijă să traducă în româneşte cele 47 de scrisori, nu cred că mulţi vor da buzna să îl cumpere, monarhiştii de la noi fiind pe cale de dispariţie naturală.  * Când citesc poezii publicate în revistele literare, ale unor pretinşi poeţi ai zilelor noastre, lipsiţi de har şi de simţul ridicolului, mă întorc la cărturarul mitropolit Dosoftei al Moldovei (1624-1693), din 2005 trecut în rândul sfinţilor. El a fost unul din ierarhii care au promovat introducerea limbii române în biserică. Lucrarea sa de căpătâi este psaltirea în versuri, reprezentând începuturile poeziei scrise a românilor. Iată un fragment: "La apa Vavilonului/Jelind de ţara Domnului/Acolo şezum şi plânsem/La voroavă că ne strânsem/Şi cu inimă amară/Prin Sion şi pentru Ţară/Aducându-ne aminte/Plângeam cu lacrimi hierbinte/Şi bucine ferecate/Lăsăm prin sălci aninate". Scribălăii de-acum habar n-au ce-i o rimă, un ritm, o măsură…* Emil Brumaru trebuie scos din categoria acestora fără har şi fără fantezie, fiindcă a fost un excelent poet. (Ca medic, nu ştiu ce performanţe a avut, fiindcă şi-a exercitat profesiunea de bază mai mult pe la ţară, tratând boli obişnuite, de sezon). N-am să vă citez din versurile, lui, ci din proza care e la fel de savuroasă: "M-a dezvirginat o rudă, o mătuşă, soţie de ofiţer. Cred că se îndrăgostise de mine. Eu eram prin anul II la Medicină. Mătuşa aceea era subţirică, drăguţă, ochioasă, cu sânii ascuţiţi, ca de căţea, cu fundul harnic în mişcări imprevizibile, ea m-a învăţat cum să fac opturi în dublă frână, le executa cu măiestrie, râzând gâlgâit". Ajuns la 68 de ani, pe poet îl podidiseră amintirile, iar aceasta i s-a părut potrivită să ne-o împărtăşească! Am spus nu o dată: ferice de cei care au amintiri plăcute, cu care să-şi populeze insomniile la bătrâneţe.