Citite, auzite: "Moscova nu crede în lacrimi"

* Povestea e veche, dar consider că merită să v-o spun, fiindcă este altceva decât auziţi astăzi de dimineaţa până noaptea şi viceversa. În urmă cu vreo 25 de ani, într-o zi mohorâtă de toamnă, cu ceaţă şi burniţă, de să nu scoţi câinele din casă, împreună cu colegul Traian, neavând bani destui pentru berărie, am decis să mergem la film. În Terezian, la cinema 7 Noiem­brie, era programat un film sovietic pe care nu-l văzuserăm. Am luat-o la picior, fiindcă la ora 10 era prima reprezentaţie. Am ajuns în timp util, dar casieriţa ne-a avertizat că nu începe proiecţia dacă nu sunt minimum opt spectatori plătitori. Am stat în hol, sperând să mai vină nişte zgribuliţi ca noi. Degeaba, oamenii erau la lucru, elevii, la şcoală…Lui Traian i-a venit ideea: "Auziţi, doamnă, dacă noi doi cumpărăm 8 bilete, daţi drumul la film?" Femeia s-a consultat cu proiecţionistul şi-au căzut de acord că se respecta regulamentul. Un bilet costa 1,25 lei. Am adunat firfiricii de prin fundul buzunarelor, am plătit chiar 10 bilete şi-am vă­zut, într-o sală goală, un film cum nu se mai fac astăzi, "Moscova nu crede în lacrimi". Căutaţi-l, găsiţi-l, vizionaţi-l, n-o să vă pară rău. O capodoperă. * Două – pe lângă multe alte clişee rugi­nite – sunt expresiile stas ale celor care relatează diferite evenimente la tv: "din păcate"- când se lasă cu morţi sau răniţi şi "din fericire" – atunci când e vorba doar de pagube materiale nesemnificative. Mult hulitul limbaj de lemn de pe vremea "cealaltă" a fost înlocuit cu un altul la fel de fad, lipsit de nuanţe şi de conţinut. Nu mai vorbesc despre întrebările tâmpite pe care le pun cele mai multe fufe "de teren" unor inşi; "Iţi pare rău de ce-ai făcut? "(unuia care şi-a omorât concubia),"Vă simţiţi vinovat de accidentul produs?" (unuia abia scos din maşina făcută zob), "Este adevărat că aţi primit mită 100 de euro?" (unui vameş înghesuit în duba poliţiei) etc. Dacă ăştia sunt ziarişti, eu mă duc şi mă călugăresc la Muntele Athos. * Abia acum bag  de seamă că s-au împinit 13 ani de la trecerea la cele veşnice a filozofului dr. Gabriel Constantinescu, fiul scriitorului col. Paul Constant, fondatorul şi directorul elevatei publicaţii sibiene "Puncte cardinale". Poate ar merita măcar o placă, lângă a tatălui, pe faţada căsuţei de pe Calea Dumbrăvii, fiindcă a avut mulţi discipoli şi susţinători (adevăraţi sau interesaţi). * Am găsit printre hârţoage destinate coşului de gunoi, o listă meniu de la restaurantul Continental din 31 mai 1983 (pentru reîmprospătarea memoriei celor care continuă să susţină că atunci românii trăiau înfometaţi): supă cu tăiţei de casă 2,75 lei, supă cu găluşte de gris 2,90 lei, varză cu carne de porc 8,15 lei, ciolan de porc cu fasole 15,20 lei, tocană de porc cu cartofi piure 11,05 lei, salată de varză albă 2,50 lei, o chiflă 0,65 lei, o cafea 2,50 lei, o bere 7 lei, 100 ml vodkă 18 lei…Cu vreo 30 de lei îţi umpleai maţul, ca să nu mai vorbesc de preţu­rile de la ”împinge tava" şi de la bodegile din Oraşul de Jos, unde ciorba de burtă era de bază. Acum, plăcintele şi covrigii au ajuns la putere, mâncare din pungă, pe stradă. *Apropo, se apropie toamna, pe vremuri era Sibiul tic­sit de mustării, cu mici, fleici, pastramă şi cârnăciori olteneşti bine condimentaţi…În Piaţa Mică, unii produ­cători aduceau oiţe, dulăi şi nelipsitul măgar. (Sunt cu­rios dacă doamna Daniela Cîmpean va încropi aşa ceva în curtea Consiliului Judeţean!?)