Citite, auzite: "Lumea devine un muzeu al eşecurilor socialiste"

* Nu mă aşteptam să citesc asta din scrierile lui John Dos Pasos (1896-1970), renumit scriitor american de origine portugheză, "coleg" de generaţie cu Ernest Hemingway şi Scott Fitzgerald. Trilogia "SUA (Paralela 42,1919, Marile afaceri) "este o capodoperă, o imagine panoramică a Americii în prima parte a secolului 20. Citindu-i cărţile, am avut impresia că-i un umanist cu vederi de stânga, când colo am aflat că a fost membru al Partidului republican, aşezat pe dreapta eşichierului politic. Am să vă redau câteva cugetări de-ale lui: "Fiecare generaţie rescrie trecutul. În vremuri uşoare, istoria este, mai mult sau mai puţin, o artă ornamentală; Individualitatea este libertatea trăită; Războiul este un cancer vast, hrănit de minciuni şi de malignitatea celor care nu luptă; Marxismul nu numai că nu a reuşit să promoveze libertatea umană, dar n-a reuşit să producă nici alimente; Viaţa trebuie trăită, folosită, nu doar ţinută în mână ca o cutie de bomboane pe care nu le doreşte nimeni". America a avut scriitori mari. Pe cei de azi nu-i cunosc. * Nu ştiu dacă-i adevăr sau poveste: cică în Noua Guinee, în anumite triburi ,bătrânii sunt puşi în copaci. O dată pe an, primăvara, îi scutură. Dacă nu cad, îi lasă să mai trăiască un an…Zâmbiţi? * Conform unor studii temeinice, făcute de specialişti, francezii vorbesc cel mai repede dintre europeni. Fără să fiu specialist, vă spun că românii vorbesc cel mai mult şi le place să se audă vorbind, chiar dacă bat câmpii. Iar dintre români, pe primul loc se află politicienii, care ne mint fără să clipească, chiar cu seninătate, aşteptând aplauze, care, fireşte, nu lipsesc din partea suporterilor plătiţi cu iahnie de fasole şi sarmale cu arpacaş. * Renumitul reporter de televiziune american Jim Compton (1941-2014) scria într-un loc: "Cei mai deştepţi dintre proprietari (de ziare, televiziuni, radio – n.i.d.) înţeleg că onestitatea aduce credibilitate şi că aşa se pot face bani. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la New York Times. Sunt atât de atenţi când vine vorba de onestitate şi de protejarea reputaţiei lor, încât oamenii citesc acest ziar când vor să afle adevărul. Asta contribuie la creşterea tirajului, ceea ce aduce bani/…/ Care ar fi mesajul meu pentru România? Să nu vă temeţi de presa independentă, ci s-o acceptaţi ca pe un protector al interesului public,/.. ./Dar, în acelaşi timp, cereţi jurnaliştilor voştri standarde înalte. Dacă vor avea libertatea să publice, asta le va impune datoria strictă de a acţiona cu responsabilitate. Jurnalismul independent nu va apărea peste noapte, dar merită să încercaţi să atingeţi acest obiectiv civic de valoare. "O spunea prin anii 90, când şi eu credeam că se poate. Acum, sunt sigur că, în România, este o utopie. * Vorba amară a unui hâtru: "În televiziune, ca şi în oncologie, nu se întâmplă minuni". * Într-un ziar din 2006 am dat peste "Programul de implementare a Planului Naţional antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale pentru perioada 2006-2008". Frumoase proiecte avea guvernul condus de Tăriceanu şi pentru toată lumea. Vă readuc în memorie doar câteva: îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, sprijinirea celor din Munţii Apuseni, Valea Jiului, Delta Dunării, reducerea abandonului şcolar prin acordarea de burse, rechizite, manuale, ajutor financiar, transport, cazare în internate, tabere şcolare etc. Nu sunt uitaţi nici bătrânii, nici şomerii, nici copiii străzii, nici handicapaţii, nici traficanţii de droguri… Au trecut 17 ani şi problemele au rămas aceleaşi, deşi politicienii promiteau numai lapte şi miere după ce suntem primiţi în UE. Avem astăzi, în loc de lapte, datorii şi, în loc de miere, o sărăcie cronică.