Citite, auzite "Fericit e acela care trăieşte cumpătat la el acasă"

Jean de la Fontaine (1621-1695) a rămas în istoria literaturii franceze şi universale ca un mare moralist, autor de fabule celebre precum: Corbul şi vulpea, Vulpea şi strugurii, Greirele şi furnica, Dreptatea leului, Leul şi şoricelul etc. A scris mult şi bine, fapt pentru care a fost primit în Academia Franceză. lată câteva din cugetările sale de ţinut minte: "Prietenia este umbra serii, care se înteţeşte odată cu apusul soarelui; Norocul orb ajută îndrăzneala oarbă; Nimeni nu e destul de inteli­gent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost; Mai bine cerşetor viu decât rege îngropat; Orice lingu­şitor trăieşte pe chltuiala celui care îl ascultă; Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă…"Are o mulţime de imitatori, cărora azi li se zice plagiatori. * Conform Ziarului Românesc, în perioada 2017-2021, 945 de români au optat pentru cetăţenia austriacă, ţara lui Strauss neacceptând dubla cetăţenie. N-aş renunţa la cea română nici dacă mi-ar da un apartament în Palatul Schönnbrunn. *  Conform statisticilor, marocanii, brita­nicii şi românii se află în fruntea clasamentului cumpărătorilor de case în Spania. S-ar părea că e o investiţie rentabilă. Acolo, mi-ar plăcea să am un castel de…nisip! * Premierul Ciucă s-a angajat, între multe altele, să apere drepturile diasporei. Mai întâi ar tre­bui să înveţe sensul termenului, după care să ne spună cum. * Sibiul a împlinit 830 de ani de la prima atestre documentară. Faceţi-i o statuie şi lui Hermann! * A început să circule o sintagmă care mă agasează: "Noua normalitate". Nouă s-ar putea spune, dar în niciun caz n-are nimic de-a face cu normalitatea. Bine că l-au omo­rât pe Ceauşescu, pentru că tot el ar fi fost vinovat de "noua normalitate". * Se scrie şi se vorbeşte despre impostură cu frenezie. Asta nu înseamnă că se schimbă ceva în bine. Dimpotrivă, numărul impostorilor a crescut şi nu doar pe meleagurile noastre. Vorba unuia: Las' c-o să fie bine. Eu las, dar nu cred. * Avocatul ajuns ministru şi, din nou, avocat, Valeriu Stoica, întreabă: "Pot fi prevenite erorile judiciare? Îi răspund eu, nespecialist: NU! Voite sau involuntare, din interes ori din prostie. * Un critic, a cărui valoare mă determină să-l cred în ce spune, încerca să mă convingă că un obiect de artă poate fi recunoscut ca valoros, chiar dacă ţie, receptor

nu-ţi place. Bineînţeles că are dreptate, totuşi, mie, multe dintre picturile lui Picasso nu-mi plac: vreau ca ochii nasul şi urechile oamenilor să fie aşezate la locurile lor, nu între picioare. * Mă întreba un megieş unde cred că se trăieşte mai bine în România de azi: La sat sau la oraş, într-un oraş mare ori într-un orăşel de provincie? Pe cât de simplă e întrebarea, pe atât de complicat răs­punsul. Eu de exemplu, n-aş pleca din Sibiu, deşi e un oraş vechi, prăfuit, cu multe case părăginite, în care se construieşte haotic şi fără un concept urban bine conturat. Nu m-aş întoarce nici în Pâuca natală, deşi a devenit o lo­calitate de toată lauda, comparativ cu cele din occident: Pe de altă parte, am întâlnit bucureşteni care s-au as­cuns de hărmălaie în Sibiel, Săcel, Rod (!), unde locuiesc efectiv, nu doar vara…. Simplă întrebarea, complicat răs­punsul.