Citite, auzite: "Femeia, după 40 de ani, e ca vinul bun, de viţă nobilă şi pură"

*… Ce mulţi bărbaţi ar vrea să-l guste, dar nu ţin toţi la băutură". Aşa zice Nicolae Bunduri într-un catren-epigramă, dar se dovedeşte zgârcit, fiindcă e vala­bilă observaţia şi după 50 de ani ori mai mulţi! * La Editura Humanitas a apărut un masiv volum (460 pagini) "Secolul dictatorilor. Lenin, Stalin, Mussolini, Hitler, Franco, Mao, Pinochet , Pol Pot, Saddam, Kim-Ir-Sen, Castro, Tito, Assad şi alţii". Spre dezamăgirea detractorilor săi, Nicolae Ceauşescu nu apare nici între "alţii", deşi cartea este o culegere de studii având ca autori renumiţi istorici ce nu ar fi evitat un asemenea personaj dacă s-ar fi încadrat în tema dată. Nu mă îndoiesc că va veni vremea când se va găsi un biograf obiectiv şi pentru Nicolae Ceauşescu. * E plină ţara de statisti­cieni, a încercat vreunul să-i numere pe politicienii "de vârf", care, ajunşi în funcţii, şi-au părăsit nevestele şi copiii, cuplându-se cu tinere" secretare" sau "colege de partid"? Activiştii din regimul trecut, din acest punct de vedere erau mai discreţi, culcându-se cu "rezerva de cadre" de la UTC, fără să divorţeze de soţii, ca să nu-şi "voaleze" dosarul de cadre. Ca recompensă, unele tinere "de perspectivă" erau trimise să se şcolească la Academia "Ştefan Gheorghiu" şi toată lumea era mulţumită. Multe deprinderi s-au păstrat în societatea de azi sub alte forme mai.. .capitaliste. * Istoricul Jean-Luc Barre s-a angajat să scrie o biografie a generalului De Gaulle. Primul volum (992 pagini), abia acoperă peri­oada (1890-1944). E adevărat că a fost un om mare (şi la propriu şi la figurat), dar ce-ai putea scrie în 3 000 de pagini, cât şi-a programat autorul cărţii ce va avea trei volume şi cine va avea răbdarea s-o citească? * Nokki Haley (51 ani), fiica unor imigranţi din India, este republicană, guvernator al statului Carolina de Sud şi ambasador al SUA la ONU. O bate gândul să candi­deze le preşedinţia ţării, ca adversară a lui Trump în sânul partidului. Între ideile ei se găseşte cea de a-i controla la cap pe toţi politicienii trecuţi de 75 de ani. Şi la noi ar fi utile nişte teste nu doar pentru deputaţi şi senatori, ci şi pentru cei care i-au ales! * Francezii au înnebunit: Premiul Femina în 2023 i-a fost acordat unei doamne, Neige Sinno, pentru o carte, "Triste tigre", în care povesteşte cum a fost violată de tatăl vitreg, soţul mamei sale, când era minoră. Pe cine ar putea să intereseze o asemenea atrocitate? * Nu zic că a greşit Klaus lohannis făcându-şi concediul de toamnă în Africa, dar mai utilă i-ar fi fost o vizită în Coreea de Nord şi China, în Vietnam şi Cuba. Ar fi ştiut ce să facă în România în ultimul an de domnie la Cotroceni. * La noi, se râde mult şi fără rost pe micile ecrane, se spun bancuri răsuflate, nu lipsesc gesturile obscene, se cântă şi se dansează în draci, din şolduri, din umeri şi din buric, de parcă la noi ar fi Raiul pe pământ, într-o încercare penibilă de a convinge (pe cine?) că în România capitalistă se trăieşte bine. Ca să vă spun drept, seara nu mă uit la ştiri, ca să pot cât decât dormi 4-5 ore fără Diazepam sau Anxiar. * Un cârcotaş-mai tânăr şi mai "capitalist" de­ cât mine, fiind născut din tată disident-îmi spunea că a vrut să intre şi el în luptele politice, dar s-a le­cuit, întâlnind "oameni pe care nu i-a văzut nimeni muncind". Am râs ştiind cum erau şi activiştii dinainte.