Citite, auzite: "De obicei,nu-i lăudăm decât pe cei care ne admiră"

* Mare politician, sforar, intrigant, Francois al VI-lea, duce de La Rochefoucauld, prinţ de Marcillac  (1613-1680), a fost şi scriitor, memorialist, iar panse­urile sale au făcut deliciul ascultătorilor din tim­pul său şi al cititorilor din vremea noastră. Vă ofer un eşention, pour la bonne bouche, vorba francezilor: "Nimic nu îmbătrâneşte mai iute ca binefacerile; Există oameni destinaţi pentru a fi proşti; Lenea e un soi de beatitudine a sufletului; Răbdarea este amară, dar roatele ei sunt dulci; Îi iertăm pe cei care ne plictisesc, dar nu şi pe cei plictisiţi de noi; Prietenia e puternică prin ce iartă, nu prin ce îndreaptă". Adevăr mult, în cuvinte puţine. * "Suntem în epoca reformelor; spiritul public se agită asupra atâtor şi atâtor cestiuni, toate "vitale", a căror "dezlegare" nu poate suferi întârziere" (I. L. Caragiale în anul 1894). Nu vi se pare că parcă vorbeşte acum, când ţi-e greu să hotărăşti care ”cestiune" e mai "vitală": unii zic că pensiile speciale, alţii -salariile bugetarilor, alţii -reforma învă­ţământului, alţii -înarmarea etc., iar banii sunt tot mai.. .virtuali. * Scriitorul portughez Antonio Lobo Antunes declara într-un interviu: "Patru lucrări sunt importante în viaţă: cărţile, prietenii, femeile şi Mes­i ". Are dreptate, cu o corectură: pentru mine Pele rămâ­ne etalonul fotbalistului ideal. * Un exod al românilor, comparabil cu cel de după 1989, a avut loc după Al Do­ilea Război Mondial, cu precizarea că, atunci, au plecat oameni cu adevărat de valoare, refuzând să creadă în propaganda comuniştilor. Vă ofer doar câteva nume: Vintilă Horia, ataşat de presă la Viena, scriitor, Constantin Virgil Gheorghiu, ataşat de presă la Zagreb, scriitor, Horia Stamatu, poet, Grigore Nandriş, profesor universi­tar, lingvist, lon-Sân Giorgiu, poet, dramaturg, jurnalist, fost ministru, Nicolae Herescu profesor universitar, latinist, poet, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, Constantin Brăiloiu, compozitor, Alexandru Ciorănescu, dramaturg, eseist, diplomat, profesor universitar, Ştefan Baciu, poet, Ştefan Manuilă, renumit statistician, Virgil Ierunca, Ionica Lovinescu, critici literari, Stelian Popescu, directorul ziarului Universul, Grigore Gafencu, zia­rist , diplomat fost ministru la Externe, Pamfil Şeicaru, director al ziarului Curentul, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen lonescu, scriitori şi filozofi.. şi-or mai fi fost, dar nu ştiu eu. Oricum, erau oameni de valoa­re în domeniul lor de activitate, cu prestigiu în stră­inătate. După 89 au plecat, în general, inşi anonimi, spe­rând să trăiască mai bine din punctul de vedere material. * Întâmplător, am dat peste o carte intitulată "Gabriel Liiceanu sau despre estetica penibilului "de Costin Creţu, Editura Măiastră, Tg. Jiu, 2011. Nu-l ştiu pe acest Costin Creţu, dar are dreptate numindu-i "oportuniştii, rataţii unei epoci" pe Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu, Manolescu, Patapievici. Ştiu să vorbească, să dea sfaturi, dar nu fac, practic, nimic, nişte căpuşe ale regimului. * Iubitorii de animale sunt în panică: s-a constatat că dihorul pătat este pe cale de dispariţie în ţara noas­tră, mai fiind inventariate 500 de exemplare. Dacă n-aţi ştiut, dihorul românesc este văr bun cu sconcsul ameri­can şi pute precum hoitul unui cal mort uitat la soare. Nu vi-l recomand ca animal de companie. * Poetul Charles Bukowski m-a făcut să zâmbesc: "Uitaţi-vă la starurile de cinema, şi-au luat pielea de pe fund şi şi-au lipit-o de faţă. Pielea fundului este ultima care se ridează. Aşa se face că, în ultimii ani de viaţă, toţi au nişte feţe ca nişte cururi."