Citite, auzite: "Când eram tânăr iubeam vara şi uram iarna"

* Jarod Kintz era un scriitor total necunoscut mie până când am dat peste unele din vorbele lui de duh: "Dragostea este cel mai bun cadou pentru că este gra­tuit să dăruieşti şi nepreţuit să primeşti; Dragostea este ca şi cum ai sări dintr-un avion fără paraşută; Iubirea mea este rară, ca un inorog fără coarne; Nu beau apă, pentru că dacă apa poate eroda roca, gândiţi-vă ce poate ea face cărnii; Când eram tânăr iubeam vara şi uram iarna. Când am început să îmbătrânesc, iubeam iarna şi uram vara. Acum, că sunt şi mai bătrân, dar şi mai înţelept, urăsc şi vara, şi iarna". Fiecare vârstă are anotimpul ei. * Dacă vreţi să vă mai descreţiţi frunţile, mergeţi la Tribunal şi asistaţi la o împărţire de bunuri între doi foşti soţi care s-au săturat unul de celălalt. Trist pentru ei, distractiv pentru asistenţă. * Când aveţi un singur copil, de obicei acesta este atribuit ma­mei, în schimb problemele apar când se ajunge la împărţirea agoniselii din timpul căsătoriei, mal întotdeauna fos­ta soţie fiind mai atentă la amănunte gen: "cinci găini s-au consumat cu diferite ocazii, când am avut musafiri; una oaie, care de fapt a fost miel, s-a consumat la botezul fetiţei, un porc, de asemenea, s-a consumat în timpul con­vieţuirii, strugurii s-au transformat în vin şi acesta s-a băut în casă, una păpuşă este a fetiţei şi, dacă doreşte, cu ea să o împartă; una verighetă, pe care mi-a dat-o s-a pierdut cu ocazia unei bătăi pe care mi-a administrat-o fostul meu soţ/…/"Jalnică situaţie. * Rămânând în domeniu, vă spun că Petre Pandrea a fost un foarte bun avocat şi scriitor între cele două războaie mondiale. El scria într-unul dintre volumele de memorii: "Medicul, avocatul şi preotul au misiuni specifice într-o societate. Preotul vindecă sufletele încărcate de păcate. Medicul vindecă trupuri bolnave. Avocatul apără onoarea şi libertatea periclitate/…/Avocatura, după teoria şi practica mea de un sfert de secol, este cufundarea în durerile clientu­lui, preluarea acestor dureri ale lui ca dureri personale, încordarea puterilor pentru a depăşi şi alina durerile/…/". Câţi dintre avocaţii  din zilele noastre mai gândesc astfel, mai ales că barourile sunt su­prasaturate de femei uşor manevrabile. * În puţine cuvinte, un prieten stabilit în Statele Unite mi-a sin­tetizat situaţia: "Aici au toţi apă caldă la baie şi un frigider în inimă." * N-o să vă vină a crede: într-un document de arhivă s-a găsit lista cu "obiectele şi muniţiunea rămase de la soldatul rus Mihai Belecov ce a decedat în Spitalul Central din Piteşti" participant la războiul din 1877 contra otomanilor. Este de mirare ce-a putut căra cu el acel soldat, plecat de acasă ca să moară printre străini. Iată:" una armă rusească cu baionetă, una centură cu portbaionetă, una lopată cu portlopată, una manta de postav ser, una tunică idem negru verde, una pereche pantaloni idem, două perechi cisme, două perechi de pantaloni pânză albă, una cămaşă idem, una flanelă de lână groasă vopsită colori, un capi­şon de postav havan, un chipiu de postav cu curea, un peşchir (prosop -n.n.) de pânză albă bun, una pereche de obiele albe de pânză, un flanel de postav ser în formă de bărbie/?/, una cozondroacă de pânză (bretele-n.n.), una perie de vacs, aţă neagră, una punguliţă cu ceară galbenă şi neagră, una traistă mică de pânză, una răsucitoare de fier/?/, un ştergător de arme tot de fier, una traistă de pânză pentru suhar/?/, un cort de pânză  fără beţe, una curea de-ncins, 24 nasturi de manta mari şi mici, una raniţă cu curăria ei completă, un castron pentru mâncare, două sfori de cort, una pereche urichelniţe de postav, două cărţi mici ruseşti, un plic cu do­uă scrisori, una lingură de lemn". Un adevărat univers într-o raniţă.