Citite, auzite: "Am luat-o cu scopul de a câştiga o pâine, dar ea mi-a făcut greutăţi"

* "Subsemnatul Uncu I.Dumitru declar următoarele probleme care mi s-au întâmplat la Istanbul (Turcia): am fost bătut, înjunghiat de cuţit, în care concubina şi-a bătut joc de mine, am fost dezbrăcat de haine, am luat-o cu scopul de a câştiga o pâine, dar ea mi-a făcut greutăţi. M-a dat pe mâna poliţiei şi am primit amendă”. În schiţa "Telegrame", inegalabilul Caragiale, în urmă cu o sută de ani făcea băşcălie de o asemenea exprimare: "Procuror lipseşte oraş, mănăstire maici, chef. Substitut refuzat până vine procuror. Tremur viaţa me, nu mai pu­tem merge cafine. Facem responsabil guvern." Românii au umor şi când nu-şi dau seama. * Scriitorul american Philip K. Dick (1928-1982) avea o vorbă: "Uneori, cel mai bun răspuns pe care i-l poţi da realităţii e s-o iei razna." * Inscripţie pe o cruce aflată în Cimitirul din Săpânţa: "Sub această cruce grea/Zace biata soacra mea/Trei zile de mai trăia/Zăceam eu şi citea ea/Voi care treceţi pe aici/Încercaţi să n-o treziţi/Că aca­să dacă vine/Iarăi cu gura pă mine/Dar aşa eu moi purta/Că-napoi na înturna/Cei care citiţi aici/Ca mi­ne să nu păţiţi/Soacră bună să găsiţi/Cu ea bine să trăiţi." (Tânăr fiind, un uncheş mi-a spus: "Dacă vrei să nu dai greş în căsnicie, nu te însura până n-o cunoşti bine pe viitoarea soacră." Nu l-am ascultat.) * Dacă nu aţi ştiut, aflaţi că, în fiecare an, la 14 noiembrie, dobro­genii sărbătoresc unirea efectivă a Dobrogei cu România la 14 noiembrie 1878, în urma Tratatului de pace de la Berlin, prin care, la schimb, ruşii primeau sudul Basara­biei. Nu-mi amintesc să fi învăţat la şcoală prevederile acestui tratat. * Renumitul italian Umberto Eco (1932- 2016) declara într-un interviu mai vechi: "Eu fac filozo­fie de luni până vineri, iar în week-end-uri, de pe la 48 de ani, scriu romane". A scris bine. În contrapartidă, la noi, Gabriel Liiceanu, în cursul săptămânii face afaceri, iar sâmbăta şi duminica îşi aminteşte că e filozof. * Un amic francez mi se tot lăuda cu specialităţile lor gas­tronomice, iar eu îl enervam spunând că sunt numai fando­seli, ţinând mai mult de formă decât de fond. Păi, n-a vă­zut Parisul ce bucate avem noi prin cămări, poduri şi pivniţe când se apropie sărbătorile iernii, de la slăni­nă, şunci, cârnăciori, tobă, caltaboşi, sângerete, jumeri, răcituri, pastramă, la ciolane, babicuri, coadă şi urechi de godac afumate, tuslama, momiţe, rinichi, ficat, inimă la proţap, miţigoi, limbă de bou afumată, falcă de berbec cu ceapă, tocană de maţe creţe, creier de viţel pane, tocană de splină de miel, spinare de batal, cap de miel cu varză călită şi, bineînţeles, nelipsitul maţ gros de la un pur­cel, umplut cu migdale şi usturoi." Astea mâncăruri, cher Michel, nu un flintic sofisticat şi îmbârligat, în mijlocul unei farfurii cât roata unei biciclete!" A zâm­bit strâmb: "Pentru noi, masa e un prilej de bucurie, pen­tru voi, prilej de destrăbălare, desfrânare." Aici are dreptate. * Veaceslav Molotov a fost ministru de Exter­ne al Uniunii Sovietice în timpul lui Stalin şi omul de încredere al acestuia (1939-1949). A rămas în istorie ca semnatar al pactului de neagresiune sovieto-german Ribbentrop-Molotov şi dând numele artizanalei bombe "cocktail Molotov" (o sticlă cu benzină, la dop cu un fitil aprins, cu care soldaţii ruşi incendiau tancuri­le naziştilor)Sintagma s-a păstrat până în zilele noastre fiindcă şi respectiva bombă artizanală se mai foloseşte în unele situaţii conflictuale. * Nemulţumiri şi în Franţa privind sistemul de învăţământ în "perfecţionare" continuă: la şcoala primară săptămâna e de doar

patru zile, an de an se desfinţează posturile dascălilor, s-au redus orele de istorie din programa şcolară, au fost eliminate orele de limba latină, salariile profesori­lor sunt mici etc. Se pare că, la nivelul UE, prostia a devenit un fel de boală molipsitoare.