Foto: Răzvan NEGRU
Am citit, la un moment dat, nişte sfaturi despre cum să facă să-ţi fie bine în vacanţă. Pe lângă chestiile standard, clasice, unul dintre sfaturi, de fapt mai mult un avertisment, spunea că, atenţie, dacă eşti un om cu funcţie de conducere, s-ar putea să ai şocul ca localnicii sau personalul hotelului/ restaurantului să te trateze ca pe un om simplu.
Adică să nu te recunoască de mare şef, pentru că şef eşti doar la tine, nu şi la ei. La fel, totdeauna mi-au plăcut chestiile acestea de celebritate locală. Adică aici, la tine, eşti faimos, „se dă lumea la o parte”, vorba cântecului, atunci când apari, intră în delir la concertele tale, te ia cu sătrăiţi-uri, bubuie paginile ziarelor despre tine şi viaţa ta, apari în afişe. Când treci frontiera geografică sau a bulei tale, eşti tot, vorba cântecului, „o fată ca oricare”. Un cetăţean ca oricare altul, ca mine sau ca tine, fără atribuţiuni de VIP.
Uite, de exemplu, microuniversul serviciului tău. Eşti tu, baza piramidei ierarhice. O anume faimă o au de exemplu, şefii mici, ca cei de echipă sau maiştrii. Pentru că ei îţi sunt superiori direcţi. Undeva, destul de sus ca nivel, e şeful de secţie/ departament, care deja este undeva cam sus ca să-l ajungi.
Numai că, o dată ce ei trec de zona lor de faimă şi putere, îşi pierd toată aura aceea care îi face aparte. Poţi să-i spui unui CEO, „fă, bă, loc”, pe plajă, că, vorba aia, amândoi sunteţi în chiloţi. Dacă urlă unul pe la vreun restaurant, că uite cine e el şi vrea să fie servit ca Regele Soare, este luat politicos la 11 metri, cum că aici toţi sunt trataţi egal, pentru că aici la noi nu e acolo la tine.
La fel de amuzant este cu celebrităţile locale din lumea cultural-artistică. Tu poţi să te caţeri pe masă şi să faci show în club când prestează super-trupa specializată în coveruri, fetele se pot mândri că sunt în graţiile basistului sau clăparului, dar dincolo de frontierele genului sau ale localităţii, lumea o dă cu „aha, fain, da cine-s?”.
Citesc prin ziarele vechi şi noi despre companii şi batalioane întregi de scriitori şi poeţi locali, gloria & febleţea cenaclurilor literare şi a festivalurilor, simpozioanelor, întâlnirilor-întrunirilor şi vernisaj-lansărilor. Câţi au depăşit stadiul de vedetă locală sau zonală? Puţini. Adică ori super-talentaţii, ori super-piloşii, ori cei care s-au băgat în slujba politicii. Chiar şi în presă, dacă tu sau eu suntem cunoscuţi aici în sat la noi, nu înseamnă că te fluieră lumea pe stradă la Bucureşti sau că te ia cineva cu „oau, ce tare eşti” la Turnu Severin.
Pe de o parte, fenomenul e justificat. Bula ta nu e şi bula altora. Bula ta e mai mică decât alte bule mai mari. Mai intervine treaba românească, cea cu dacă nu ai pe cineva, rămâi speranţă şi talent în curs de afirmare până la pensie. Pentru că, dincolo de fiţe şi nasuri pe sus că „uite cine-s eu”, printre faimoşii locali, dar anonimii naţionali, se numără şi unii care ar merita să fie mai mult.
Actori excelenţi, dar nu prea în cărţi. Muzicieni superdotaţi, dar fără talent şi pile la mâncătorii de fonduri publice. Artişti plastici care, na, nu au loc de alţi artişti plastici care-s mai artişti plastici decât ei sau doar nu au bani să se auto-promoveze. Poeţi şi alţi condeieri de succes, care, alţii asemenea lor, nu pot ieşi din zona aia mică pentru că zona aia mare cere alte calităţi decât doar să fii bun. Deci, cel mai bine e să te obişnuieşti că, deşi poţi fi superstar în bula ta, în celelalte eşti un om ca oricare altul.
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Mihai POPA
Ștefania VESA
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Suntem satui de vipurile locale!