Ca în orice război, și în cel din Ucraina, dincolo de confruntarea armată un rol important îl joacă manipulările aruncate în luptă, invariabil, din ambele părți. Ca să mobilizeze lumea și să o determine să-i sară în ajutor, Ucraina, mai bine zis unii dintre oficialii ei, lansează tot felul de teme care bagă groaza în cei mai slabi de înger. Ba ne spune un reprezentant al statului vecin că e pericol de atac nuclear din partea rușilor, ba că rușii intenționează să ajungă la Berlin, iar pentru a-i ține pe loc e nevoie de o mobilizare planetară. Și lista scenariilor continuă. În privința atacului nuclear, lucrurile sunt mai complicate, o astfel de acțiune nefiind un asalt obișnuit. Or fi rușii nesăbuiți, dar e greu de crezut că ar recurge la un astfel de atac cu consecințe deosebit de grave și asupra lor. Cât despre marșul lor către Berlin, să avem pardon, dar ei au avut dificultăți și în înaintarea prin Ucraina. De la Kiev la Berlin sunt peste 1300 de kilometri, o distanță pe care armata rusă nu ar putea să o străbată precum vodă prin lobodă. Avertismentele unora dintre oficialii ucraineni sunt, fără supărare, niște petarde care ar trebui să sperie statele membre NATO într-atât încât să se mobilizeze pentru a sări în ajutorul țării invadate. Până la un punct demersul ucrainenilor e de înțeles, pentru că nu e ușor să ții piept unui inamic precum armata rusă. Totuși, din cocktailul de avertismente cotidiene trebuie luat doar ceea ce este cu adevărat periculos. Unele dintre scenariile aruncate pe tarabă sunt de-a dreptul fantasmagorice, iar dacă o parte a presei, înnebunită după audiență, nu trece prin filtrul rațiunii amalgamul de informații, măcar omul de rând ar trebui să facă acest lucru. Nu de alta, dar imaginile cu rușii călare pe tancuri intrând în Berlin țin doar de cinematografie și de un trecut în care acest lucru era posibil. Dacă rușii ar fi putut ocupa Ucraina, probabil că ar fi făcut-o; a-i crede capabili să invadeze Europa înseamnă a-i supraevalua. Asta nu înseamnă că războiul de uzură pe care ei îl întrețin atât în plan militar, cât și economic sau psihic, nu are urmări dramatice. Ambele tabere lansează pe lângă proiectile și rachete, obuze sub formă de știri false, dublând conflictul armat cu un război psihologic. Și unii și alții încearcă să se victimizeze, adăugând dezastrului existent, alte și alte dezastre-satelit care dau o dimensiune apocaliptică situației. E dramatic ce se întâmplă în Ucraina, dar nenorocirile de acolo sunt completate și de scenariile ghiulea despre care vorbeam, ceea ce face ca o parte a omenirii să se gândească tot mai mult la vremuri apocaliptice, să stea cu pastila de iod la îndemână, apropiindu-se de zona mlăștinoasă a depresiei și fobiilor. Ceea ce miroase a ușoară alienare.