La sfârșitul săptămânii trecute se pogorî peste noi vestea finanțării prin PNRR a proiectului ce privește achiziționarea unei flote de autobuze electrice, care vor asigura transportul în zona metropolitană. Nu știu cât de profitabil va fi acest transport, cât de eficient în contextul crizei energetice, dar dacă asta e fița, să circulăm cu mașini alimentate electric (să te ferească Cel de Sus să ia foc vreuna), nu ne putem pune de-a curmezișul curentului. Ei, dar nu numai vestea achiziționării minunățiilor destinate transportului public ne-a reținut atenția, ci încă o investiție, desigur crucială pentru bunul mers al vieții pe malurile Cibinului. Ce-i lipsea oare Sibiului? Bingo! Ați ghicit, o nouă pistă pentru biciclete. Unde? Pe strada Theodor Aman, adică la vreo 150 de metri de o pistă deja existentă, vopsită în roșu, care șerpuiește pe Școala de Înot, prin Parcul Sub Arini și mai departe pe lângă terenul de rugby, până în Dumbravă. Să mai spunem că la alți 150 de metri de această pistă, tocmai s-a mai amenajat una, pe Calea Dumbrăvii? Carevasăzică, avem două piste paralele, foarte aproape una de cealaltă, dar mai construim una pe Theodor Aman, care să ducă tot în Dumbravă. N-aș vrea să jignesc pe nimeni, dar deja miroase a obsesie pentru pistele astea de biciclete. Pe strada Theodor Aman se plimbă părinți cu copii mici, oameni cu câini, pensionari, sibieni de toate vârstele, bucurându-se de lățimea drumului căruia cei din administrația locală i-au pus gând rău. Cei ce se deplasează cu bicicleta o pot face fie pe Calea Dumbrăvii, fie pe Aleea Călăreților. Ce rost avea să fie redirecționați și pe strada Theodor Aman? În Sibiu, avem trotuare înguste pe o mulțime de străzi și, colac peste pupăză, de multe ori unii mai și parchează pe ele. Asigurarea unor trotuare mai late pe care să poți circula în voie nu s-a regăsit printre preocupările celor din administrație, dar amenajarea compulsivă a pistelor de biciclete e prioritate zero. Oricât de ciudat le-a părea unora, oamenii mai circulă și pe jos și, cu siguranță, această categorie bizară de bipezi merită niște trotuare pe care să poată umbla fără a se feri de bicicliști sau trotinetiști. Nu de alta, dar deja gândul ne zboară la discriminare. Am înțeles, există o obsesie legată de pistele pentru bicicliști, dar să construiești astfel de căi de rulare la distanță mică una de cealaltă, în aceeași direcție, e dovada unei crâncene lipse de viziune. Că Sibiul e sufocat de mașini și nu există decât o parcare supraetajată e altă poveste, care se pare că nu interesează pe nimeni. O ținem gaia-mațu cu pistele pentru biciclete, indiferent dacă amenajarea lor se justifică ori ba. Oare s-au rezolvat toate probleme orașului și mai rămăseseră de isprăvit doar obsedantele piste? Unii, deloc puțini, spun că nu. Alții, mai puțini, dar cu pâinea și cuțitul în mână își închipuie că da. C-așa-i în democrație.