"Caracteristicile unui politician popular sunt: o voce oribilă, respiraţie rău mirositoare şi maniere vulgare"

* Caracterizarea îi aparţine dramaturgului grec Aristofan, care a trăit în secolul 5 î.e.n. şi definiţia a rămas valabilă până în zileie noastre şi la politicienii actuali. Cum apare unul mai stilat, ceilalţi îl marginalizează sau, pur şi simplu, îl elimină. Îmi vine în minte cum s-au purtat cu Mona Muscă, o doamnă distinsă şi civilizată. * Oare mai citeşte cineva minunata carte "Cuore"? Autorul ei, Edmondo de Amicis spunea: "Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă, eşti sigur că o vei găsi şi în casă". Eu ştiam că nu haina îl face pe om. * Veninoasă şi, uneori, nedreaptă, cartea-jurnal a criticului şi teoreticianului literar Adrian Marino "Viaţa unui om singur". Iată ce scrie despre Marin Preda, romancierul nostru de primă mărime: "(…) Marele pontif literar al epocii nu publica la Editura Cartea Românească (unde era director) niciun critic, nicio culegere de cronici, dacă două-trei texte nu erau şi despre cărţile sale". Ca orice om, avea şi Marin Preda orgoliile lui, poate chiar mai exacerbate decât ale altor oameni. Dar, oricum, cartea lui Marino este interesantă. * Din când în când mai pun mâna pe câte o carte de-a unor poeţi deveniţi clasici. Ieri am citit câteva pagini de Marin Sorescu: "Sufletul tău funcţionează cu lemne/Iar al meu cu electricitate, Dragostea ta umple cerul cu fum/A mea e din flăcări curate/Totuşi, vom mai merge împreună/O bună bucată de pământ/0 bună bucată de cer/O bună bucată de lună/…/Până ne va ieşi în cale Sfânta Vineri/Să ne spună, printre altele/Că nu mai suntem tineri/Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum/Nici electricitate pentru flacără/Nici lemne pentru fum". Pe toţi ne aşteaptă vremea aia, iar pentru unii a venit. * Mic, urât, miop, evreu, Woody Allen, născut Etewart Konigsberg în 1935, este socotit unul dintre cei mai importanţi regizori de film american, nonconformist şi spiritual: "Eu şi soţia mea am crezut că ne iubim, dar s-a dovedit a fi ceva benign; Nu sunt intelectual, dar aşa arăt; Cel mai bine e să te comporţi conform vârstei; Dacă ai 16 ani, încearcă să nu cheleşti; Lumea spectacolului este mai rea decât lupii care se mănâncă între ei, aici apar problemele când lupul nu răspunde la telefoanele altui lup." Are numeroase soţii, amante şi copii, dar nu se lasă la 87 de ani. * În volumul său de confesiuni, Henri Wald susţine o teorie cum că: "Munca este pedeapsa pe care Dumnezeu i-a dat-o omului pentru că nu s-a mulţumit cu pomul vieţii şi a început să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului. Zeci de mii de ani a fost nevoit omul să trudească din greu pentru ca să se apropie de o societate capabilă să-l elibereze de tot ce a fost istovitor în muncă şi să-i permită cultivarea personalităţii sale creative". Teoria pare valabilă, deşi sunt puţini oamenii care preferă munca plăcerilor de tot felul. Vorba unuia: munca-i pentru boi şi pentru tractoare. * Sociologii au ajuns la concluzia că francezii sunt cei mai speriaţi de viitor. Care sunt principalele lor temeri: de şomaj, de accentuarea inegalităţilor, de degradarea societăţii, de creşterea violenţei, de poluare, de degradarea mediului înconjurător, de alt val de pandemii… Astea sunt spaime general valabile în Europa, doar că unii încearcă să le diminueze, în vreme ce alţii se scaldă în vorbe şi proiecte fără viitor. Noi, de exemplu.