📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
Puţini dintre sibienii trecuti de 45 de ani nu îsi aduc aminte de mirosul de turtă dulce care învăluia străzile din jurul fabricii“Victoria”. La fel, puţini dintre ei nu au avut norocul de a vizita întreprinderea, cu şcoala, înainte de 1989.
Deşi nu era foarte mare, “Victoria”, pe numele său complet Întreprinderea de produse zaharoase “Victoria”, era vestită în întreaga Românie. Turtă dulce, pișcoturi, zahăr vanilat, praf de copt, zeci de sortimente de napolitane – toate acestea îi creaseră un renume naţional. În anii ´80, anii săi de glorie, la “Victoria” lucrau 800 de salariaţi, majoritatea femei. Aici se producea, înainte de 1989, 80% din cantitatea totală de napolitane din România, iar mai demult, înainte de 1960, “Victoria” era vestită şi pentru pastele sale făinoase.
Fabrica “Victoria” a fost cunoscută drept “LICA” între părinții și bunicii sibieni. Cel care a înființat-o a fost Carol Albrecht, în1902. Întreprinderea a trecut războaiele și naționalizarea, aceasta din urmă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor firme sibiene, fiind susţinută cu elan proletar de ştirile potrivite momentului.
“… muncitorii erau prost plătiți, puși la munci grele, peste puterile lor și peste programul de lucru. Această stare de lucruria fost curmată odată cu naționalizarea…” – scria, în august 1948, la două luni de la naționalizare, “Viața sindicală”. Gazeta explica, pentru credibilitate, un mecanism prin care cei din familia Albrecht, urmașii lui Carol, au folosit bani împrumutați de la Banca Națională în interes propriu și afirma că mărfurigajate au dispărut.
“… s’a dus vremea în care fabricile erau prilej de îmbogățire a patronilor”, scria “Viața Sindicală”. “Muncitoarele de la biscuiți trebuie să înțeleagă din cele de mai sus, că această fabrică contribuie acum la ridicarea nivelului de traiu al poporului muncitor și că deci producția nu trebuie oprită ca să croșeteze ciorapi în timpul lucrului”, spuneau autorii.
“Lica” se transformă, deci, în “Victoria” la ceva vreme după naţionalizare, apoi face parte din Combinatul Industriei Alimentare, alături de Amylon, Sibiana, Vinalcool, Berea Sibiului sau Salconserv Mediaș.
Fabrica face faţă, cumva, tuturor limitărilor vremurilor, de la reducerea importurilor, la economiile impuse şi se dezvoltă continuu. Aşa se face că, la un moment dat, devine victima propriului succes.
“În urma dezvoltărilor din ultimii ani, întreprinderea de produse zaharoase «Victoria» Sibiu a ajuns una din cele mai mari unităţi de profil din ţară. Este suficient dacă spunem că aici se fabrică zilnic în jur de 30-32 tone de napolitane”, scria TRIBUNA acum46 de ani, în aprilie 1980.
Situată relativ în centrul Sibiului, fabrica ajunsese, însă, să nu mai aibă unde să-şi depoziteze materia primă.
“Insuficienţa spaţiilor a obligat unitatea să depoziteze materia primă în locuri improvizate, amplasate la Turnişor, Şura Mică, Guşteriţa şi str. Abatorului. În consecinţă, cheltuieli suplimentare sub formă de taxe de închiriere, cheltuieli suplimentare, cu circa 60 la sută mai mari, pentru transportul materiilor prime (…), conservarea necorespunzătoare a materiei prime, pierderi tehnologice ridicate”, explica tot atunci TRIBUNA.
Aşa se face că “Victoria” a fost nevoită să se resistematizeze pentru a folosi complet spaţiile pe care le avea. Îşi crează liniite hnologice şi inovează chiar: pune singură la punct și în funcțiune malaxoare, cernătoare, mașini și mașinării invenții proprii.
“În ciuda unor greutăţi legate de aprovizionarea cu materii prime şi materiale, harnicul colectiv de oameni ai muncii de la întreprinderea «Victoria» Sibiu a încheiat anul economic 1980 cu un bilanţ strălucit, din care spicuim: producţia marfă îndeplinită în proporţie de 102,5 la sută, producţia netă – 109,5 la sută şi beneficiile – 111,5 la sută. Eforturile deosebite depuse de către colectiv în această perioadă au fost răsplătite din plin prin cîştigarea locului I în întrecerea socialistă între întreprinderile de profil, ceea ce a adus cu sine, evident, şi «Drapelul de întreprindere fruntaşă pe ramură». Este vorba de o performanţă repetată la un răstimp de un deceniu – «Victoria» Sibiu a maicucerit trofeul în anul 1970 -, perioadă în care colectivul unităţii a primit numeroase diplome pentru rezultatele obţinute”, scria TRIBUNA pe 19 aprilie 1981.
Sunt anii în care numele Victoria Sibiu se leagă de cel al unui director unanim apreciat: Nicolae Munteanu. El era, în 1986, autorul a șase brevete de invenție în fabrica “Victoria” din Sibiu, de la maşini de umplut foi cu cremă, la echipamente de modelat aluat. Utilajele inventate de el și de colegii săi ajunseseră în majoritatea întreprinderilor similare din ţară.
“Victoria” devine, după 1989, societate pe actiuni si se privatizează în 1993. Invazia de produse din import şi apetitul românilor pentru acestea, după ani de zile de privaţiuni, face imposibilă concurenţa fabricii cu marile conglomerate din afară. La începutul anilor 2000 mai avea 200 de angajaţi. Apoi opreşte producţia şi se închide. Rămâne, însă, în amintirile sibienilor care au gustat, ce-i drept fără să aibă prea multe termene de comparaţie, napolitanele “Opera” sau “Delicia” şi a celor care simţeau dimineaţa, pe str. N.Teclu, mirosul de turtă dulce.
Adrian POPESCU
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Marius MUNTEANU GHIUR
Ștefania VESA
Ștefania VESA
mmmmmmm napolitane cu ciocolata