E suficient să te uiți la două posturi de televiziune erijate în stindard ideologic pentru a fi încercat de sentimentul că trăiești într-o societate schizoidă. La ore de maximă audiență, concomitent, cele două posturi prezintă diametral opus o realitate proprie pe care o privești năuc. Dacă te-ai fript în decursul anilor cu experiențe demne de manualele de manipulare, cauți adevărul undeva la mijloc pe porțiunea în care ies scântei generate de focul încrucișat al propagandei. 

Nu e pentru prima oară când se întâmplă asta, am trăit episoade asemănătoare și în trecut, doar că acum dileala pare să fi atins cote fără precedent. Miercuri seara, după o zi plină de „breaking-news-uri” am făcut naveta între cele două posturi, încercând să extrag din mormanele de informații, păreri și acuzații câteva piese care m-ar fi putut ajuta să mă dau mai aproape de adevăr. Grea misiune. Și uite așa, au trecut câteva ceasuri din viața mea și a altor milioane de compatrioți. Noi toți le-am dat lui Georgel, Marcel, coanei Nuți, lui nea Greblă și altora o parte din viața noastră, ore pe care nu ni le dă nimeni înapoi, ore pe care le-am fi putut consuma mult mai sănătos. Facem asta în fiecare zi, investind perdant în false probleme, în conjuncturi toxice. 

Au trecut deja două luni din acest an, două luni în care ne-am otrăvit mintea și sufletul cu zoaiele unor meschine povești politice. Joi dimineața am avut o revelație: mai e puțin și se întorc berzele în Cristian. Parcă mai ieri plecau. Au trecut de atunci, pe nesimțite, o toamnă și aproape o iarnă. Două anotimpuri de care poate ne-am bucurat prea puțin, abandonându-ne în malaxorul politicii, mașinărie ce funcționează în van. 

Seri precum cea de miercuri (în care am avut imaginea acelei societăți schizoide) am trăit cu nemiluita și, cu siguranță, vom mai trăi. Ele ne umplu nesănătos timpul care, oricum, zboară cu o iuțeală amețitoare. Cheltuim ore, zile, săptămâni zgâindu-ne la niște bufoni, la niște cameleoni care fac, în numele nostru, o seamă de porcării. Cu alte cuvinte, rămânem și vorba aia, și cu timpul luat. Și totuși, nu ne obligă nimeni să facem atâta risipă de luni, marți, miercuri, joi sau vineri, să ne jertfim liniștea pentru întărirea imaginii lor. E păcat că de la momentul plecării berzelor din Cristian, până la întoarcerea lor, nu avem de consemnat prea multe amintiri.