Avrig, orașul în care copiii lasă telefoanele și se întorc la kendama

Este ora 13:50. Rând pe rând, copii cu kendame în mână se grăbesc să intre la Casa de Cultură din Avrig. Unii singuri, alții în grupuri, exersează pe stradă, până să ajungă înăuntru, tot felul de mișcări cu jucăria din lemn. Pare că ne-am întors în vremurile fără telefoane, fiindcă, în loc de ecrane, copiii poartă la gât kendame și le folosesc la fiecare pas.

Am putea spune că jucăria din lemn este dovada vie că „se întoarce moda”, fiindcă, în urmă cu aproximativ zece ani, kendama se afla în ghiozdanul fiecărui copil. Apoi a urmat o pauză, oamenii au uitat de ea, iar acum este, din nou, pe val.

Avrig are club pentru jucătorii de kendamă

După o vizită a elevilor la Primărie, cu ocazia Săptămânii Altfel, întrebați ce și-ar dori de la administrație, copiii au răspuns hotărât că vor un club unde să se adune și să se joace cu kendama. Zis și făcut. S-a găsit locația, s-a găsit coordonatorul, iar aproximativ 60 de copii, împărțiți în două grupe, se adună săptămânal și învață unii de la alții mișcări noi cu kendama.

„Nivelurile de pregătire sunt diferite, de la începători până la avansați. Ne jucăm în cea mai mare parte a timpului, învățăm scheme noi, urmărim tutoriale, iar cei mai avansați îi ajută pe începători să descopere mișcările de bază. Sunt câteva lucruri pe care copiii deja le știu, pentru că le-am discutat împreună. Jocul acesta nu-i doar un joc – e despre concentrare, perseverență, răbdare, coordonare și, de ce nu, despre prietenie. La școală nu se pot juca, acasă au diferite activități și teme și nu au timp suficient, așa că am decis să deschidem acest club de kendama. Aici vin, se joacă o oră, învață unii de la alții și socializează”, spune Lidia Bădilă, coordonatoarea proiectului.

O activitate inclusă în spectacolul de 1 Decembrie

„Pe 1 Decembrie, de Ziua Națională, am inclus în spectacolul pe care l-am organizat aici, la Casa de Cultură a orașului Avrig, și o demonstrație de kendama, pentru că este o activitate nouă și am vrut, în primul rând, ca lumea să afle că acest club a început să funcționeze și, de ce nu, să vadă părinții, frații mai mici și mai mari, bunicii, progresul copiilor care sunt membri ai clubului. În preajma Crăciunului, vom avea un atelier la care sunt invitați părinții copiilor din club, iar cei mici îi vor învăța pe cei mari câteva scheme de kendama. Pentru primăvară am programat și Kendama Challenge, o competiție. Până atunci avem timp suficient să evoluăm puțin și vom avea un eveniment în toată regula tot aici, la Casa de Cultură”, adaugă Lidia Bădilă.

Robert, elev în clasa a VII-a și căpitanul uneia dintre grupe, ne-a explicat că nu orice kendama este bună. El are o kendama în valoare de 350 de lei, dar spune că pentru cei începători recomandă o variantă ieftină.

„Este o diferență, dar ca primă kendama recomand una ieftină, ca să vezi dacă îți place. Te obișnuiești cu ea, iar dacă îți place, merită să investești. Eu am cinci kendame, momentan. Le-am cumpărat din banii mei și cu ajutorul părinților. Am fost ales căpitan, colegii m-au votat. Învăț mișcări de pe internet, încerc de 1.000 de ori până îmi iese sau învăț de la colegi care știu alte trick-uri. Mă joc cu kendama de ceva timp, prima dată în 2018. Apoi l-am urmărit pe vloggerul Bisoi și de acolo am început mai serios”.

Dar la club nu sunt doar băieți. Anisia, Rebeca și Izabela, eleve în clasa a II-a, se iau la întrecere să vadă cine are cele mai multe kendame.

„Din vară mă joc cu kendama. Am văzut la fratele meu mai mare și așa am învățat și eu”, spune una dintre fetițe. Unele au învățat singure, altele din tutoriale sau de la frații mai mari. „Pe mine părinții m-au adus aici. Și părinții mei știu să se joace cu kendama”, adaugă Anisia.

Două categorii de părinți

Lidia Bădilă a întâlnit două tipuri de părinți: cei care văd în kendama o pierdere de timp și ceilalți, încântați de jucăria aflată din nou „pe val”. „Au venit unii părinți și au zis: <Doamnă, toată ziua se aude prin casă clic-clac, clic-clac, clic-clac și nu mai pot… Nu mai e atent la teme, nu mai face nimic altceva, toată ziua e cu kendama>. Iar eu i-am întrebat: preferați să se joace cu kendama sau să-l vedeți în fața unui ecran – telefon, televizor sau orice alt device? Și au recunoscut că, de fapt, nu. Preferă să-l vadă făcând orice altceva decât să stea cu telefonul în mână.

Pe de altă parte, sunt părinții care se bucură, în primul rând, că este o activitate nouă și înțeleg beneficiile acestui joc, care poate fi chiar un sport: copiii se coordonează mai bine, sunt mai atenți, învață că este în regulă să greșească, pentru că din greșeli învățăm. Iar înțelegând toate aceste beneficii, părinții îi încurajează să vină, îi susțin, îi aduc la club și îi iau acasă după o oră și jumătate”.

Ce înseamnă kendama

Kendama este un joc de îndemânare originar din Japonia, iar scopul jocului este să prinzi bila în diverse cupe sau pe vârful ascuțit. Kendama are o istorie de câteva secole și era populară în Japonia încă din perioada Edo (1600-1800), însă după 2010 a devenit un fenomen global, odată cu apariția competițiilor internaționale.

Este apreciată pentru faptul că dezvoltă coordonarea, reflexele și concentrarea, și este folosită inclusiv în contexte educaționale. Jocul include mii de trick-uri, de la manevre simple precum Cup sau Spike, până la combinații complexe realizate de jucători profesioniști. Kendama modernă este fabricată din lemn de esență tare, precum arțar, fag sau nuc, ca să ofere rezistență și echilibru, iar pe piață există branduri consacrate și chiar serii colecționabile.

Foto: Răzvan NEGRU